polarimetrie

POLARIMETRÍE s.f. Metodă de analiză cantitativă a substanţelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimétrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLARIMETRÍE f. fiz. Metodă de analiză cantitativă a substanţelor optice active. /<fr. polarimétrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLARIMETRÍE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanţelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluţie a substanţei roteşte planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie].
(Dicţionar de neologisme)

POLARIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă a substanţelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanţă optic activă roteşte planul de polarizare a luminii. (< fr. polarimétrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

polarimetríe s. f. (sil. -tri-), art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)