ponciş

PONCÍŞ, -Ă, poncişi, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucişat, saşiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziş. ♢ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciş = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciş, chiorâş; fig. cu ciudă, cu duşmănie. A se uita ponciş. 2. De-a curmezişul, pieziş. ♢ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncişul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PONCÍŞ¹ adv. pop. 1) (pe lângă verbele privirii) În cruce; cruciş; chiorâş. A privi ~. 2) fig. Cu duşmănie; cu ciudă. A se uita ~. 3) De-a curmezişul; pieziş. A porni ~. ♢ De-a ~ul în contra; împotrivă. /ponc + suf. ~iş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PONCÍŞ² ~ă (~i, ~e) pop. 1) (despre ochi sau privire) Care este orientat cruciş; saşiu; încrucişat. 2) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu un unghi de înclinaţie mare; abrupt; repede. /ponc + suf. ~iş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

poncíş adj. m., pl. poncíşi; f. sg. poncíşă, pl. poncíşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PONCÍŞ adj. v. abrupt, aplecat, drept, înclinat, perpendicular, pieptiş, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, strabic, vertical.
(Dicţionar de sinonime)

PONCÍŞ adj., adv. v. chiorâş, cruciş, încru-cişat, oblic, pieziş, saşiu.
(Dicţionar de sinonime)

PONCÍŞ adv. v. chiondorâş, strâmb.
(Dicţionar de sinonime)