POTÉNT, -Ă, potenţi, -te, adj. (Livr.) Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POTÉNŢĂ, potenţe, s.f. Putere, forţă, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POTENŢÁ, potenţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potenţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care vădeşte potenţă; plin de potenţă. 2) Care are vigoare; puternic; tare. /<lat. potens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Posibilitate de realizare. 2) Forţă fizică; putere; tărie; vigoare. /<lat. potentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A POTENŢ//Á ~éz tranz. A face să se potenţeze. /Din potenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE POTENŢ//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POTÉNT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens].
(Dicţionar de neologisme)
POTÉNŢĂ s.f. (Liv.) Putere, forţă; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].
(Dicţionar de neologisme)
POTENŢÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].
(Dicţionar de neologisme)
POTÉNT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens)
(Marele dicţionar de neologisme)
POTÉNŢĂ s. f. putere, forţă. ♢ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ♢ virilitate. (< lat. potentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
POTENŢÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)
(Marele dicţionar de neologisme)
potént adj. m., pl. poténţi; f. sg. poténtă, pl. poténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poténţă s. f., g.-d. art. poténţei; pl. poténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
potenţá vb., ind. prez. 1 sg. potenţéz, 3 sg. şi pl. potenţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POTÉNT adj. v. puternic, redutabil, robust, solid, tare, temut, valoros, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.
(Dicţionar de sinonime)
POTÉNŢĂ s. v. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.
(Dicţionar de sinonime)
POTENŢÁ vb. v. amplifica.
(Dicţionar de sinonime)
POTENŢÁ vb. v. accentua, evidenţia, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Potent ≠ impotent
(Dicţionar de antonime)
Potenţă ≠ impotenţă
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POTÉNŢĂ, potenţe, s.f. Putere, forţă, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care vădeşte potenţă; plin de potenţă. 2) Care are vigoare; puternic; tare. /<lat. potens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Posibilitate de realizare. 2) Forţă fizică; putere; tărie; vigoare. /<lat. potentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A POTENŢ//Á ~éz tranz. A face să se potenţeze. /Din potenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE POTENŢ//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POTÉNT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens].
(Dicţionar de neologisme)
POTÉNŢĂ s.f. (Liv.) Putere, forţă; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].
(Dicţionar de neologisme)
POTENŢÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].
(Dicţionar de neologisme)
POTÉNT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens)
(Marele dicţionar de neologisme)
POTÉNŢĂ s. f. putere, forţă. ♢ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ♢ virilitate. (< lat. potentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
POTENŢÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)
(Marele dicţionar de neologisme)
potént adj. m., pl. poténţi; f. sg. poténtă, pl. poténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poténţă s. f., g.-d. art. poténţei; pl. poténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
potenţá vb., ind. prez. 1 sg. potenţéz, 3 sg. şi pl. potenţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POTÉNT adj. v. puternic, redutabil, robust, solid, tare, temut, valoros, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.
(Dicţionar de sinonime)
POTÉNŢĂ s. v. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.
(Dicţionar de sinonime)
POTENŢÁ vb. v. amplifica.
(Dicţionar de sinonime)
POTENŢÁ vb. v. accentua, evidenţia, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Potent ≠ impotent
(Dicţionar de antonime)
Potenţă ≠ impotenţă
(Dicţionar de antonime)