povară

POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ♢ Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăţi. 2. Fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantităţii mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s.f.] – Cf. sl. p o d ŭ v o r a „targă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POVÁR//Ă povéri f. 1) Încărcătură grea; greutate mare. ♢ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutăţilor. 2) fig. Fapt care apasă greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de război. 3) înv. Unitate de măsură a greutăţii (egală cu greutatea încărcăturii care putea fi dusă de un cal). /cf. sl. poduvora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pováră (povéri), s.f. – 1. Încărcătură, greutate. – 2. Obligaţie, datorie supărătoare. – 3. (Înv.) Cantitate de zece mii de monede de aur. Sl. tovarŭ „încărcătură” (Cihac, II, 283; Tiktin; Conev 70), probabil contaminat cu sl. podŭvora „targă” (Candrea; Scriban), cf. sb., cr. tovar „povară”, rus. tovari „marfă” şi tovarăş. – Der. povăraş, adj. (de povară); împovăra, vb. (a încărca; a îngreuna); împovărător, adj. (copleşitor).
(Dicţionarul etimologic român)

pováră s. f., g.-d. art. povérii; pl. povéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
POVÁRĂ s. 1. greu, greutate, încărcătură, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhat, (înv. şi reg.) pond, tar, tovar, (Mold.) tăbârcă, (înv.) greaţă, greime. (Poartă în spate toată ~.) 2. v. greutate.
(Dicţionar de sinonime)