pravilă
[Sinonime]
PRÁVILĂ, pravile, s.f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziţie, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ♢ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ♢ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conţine astfel de legi. ♢ Pravilă împărătească = corp de legi şi de dispoziţii juridice întocmit iniţial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuieşte ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiţie, datină. [Pl. şi: pravili] – Din sl. pravilo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRÁVIL//Ă ~e f. înv. 1) Regulă imperativă adoptată de organul legislativ al unei ţări şi apărată de stat; lege. 2) Carte care conţine astfel de reguli. 3) rar Normă tradiţională a unei colectivităţi, legată de un ceremonial şi transmisă din generaţie în generaţie; datină; obicei; rânduială. /<sl. pravilo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRÁVILĂ s. v. cod, datină, dispoziţie, fel, hotărâre, lege, normă, obicei, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRÁVIL//Ă ~e f. înv. 1) Regulă imperativă adoptată de organul legislativ al unei ţări şi apărată de stat; lege. 2) Carte care conţine astfel de reguli. 3) rar Normă tradiţională a unei colectivităţi, legată de un ceremonial şi transmisă din generaţie în generaţie; datină; obicei; rânduială. /<sl. pravilo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRÁVILĂ s. v. cod, datină, dispoziţie, fel, hotărâre, lege, normă, obicei, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă.
(Dicţionar de sinonime)