răpi dex - definiţie, sinonime, conjugare
RẤPĂ, râpe, s.f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de şuvoaie. ♢ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eşua. [Pl. şi: râpi] – Lat. ripa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂPÍ, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viaţa cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparţine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o ţară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. şi pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÂP//Ă ~e f. 1) Surpătură de pământ, lungă şi adâncă, apărută în urma acţiunii torenţilor de apă. ♢ A da de ~ (ceva) a face să nu se aleagă nimic (din ceva); a face să eşueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereuşită. 2) pop. Apă curgătoare mică; pârâu. [G.-D. râpei; Pl. şi râpi] /<lat. ripa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RĂP//Í~ésc tranz. 1) (fiinţe) A lua cu forţa, ducând cu sine şi ţinând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ♢ ~ viaţa (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri mate-riale) A-şi însuşi prin abuz de putere; a lua cu forţa, însuşindu-şi în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniştea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenţia şi seducând. Lectura l-a răpit complet.~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Puşcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpeşte, fermecător); răpitură, s.f. (pradă); rapt, s.n., din fr. rapt.
(Dicţionarul etimologic român)

râpă s.f., g.-d. art. râpei /râpii; pl. râpe /râpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpésc, imperf. 3 sg. răpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răpeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răpí, răpésc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
RÂPĂ s. (GEOGR.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, ţifleică, (Munt. şi Olt.) sodom, (înv.) strămină. (Teren plin de ~e.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂPÍ vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Îşi ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpşti. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Duşmanul le-a ~ o parte din ţară.) 5. v. în-cânta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rap

Cuvinte se termină cu literele: pi api