răzleţit

RĂZLEŢÍ, răzleţesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. şi tranz. A (se) răspândi în direcţii diferite; a (se) împrăştia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂZLEŢ//Í ~ésc tranz. A face să se răzleţească. /răz- + a lăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RĂZLEŢ//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fiinţe) A se separa de grup. 2) rar (despre elemente ale unui ansamblu) A se răspândi în direcţii diferite; a se împrăştia; a se risipi. /răz- + a se lăţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răzleţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răzleţésc, imperf. 3 sg. răzleţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzleţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂZLEŢÍ vb. 1. a se despărţi, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăştia. 4. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)
(Dicţionar de sinonime)

RĂZLEŢÍT adj. 1. despărţit, izolat, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. pierdut, rătăcit, răznit. (O oaie ~.) 3. dispersat, împrăştiat, răsfirat, răspândit, risipit, (pop.) răznit, (înv. şi reg.) răşchirat. (O mulţime ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) răzleţi ≠ a (se) uni
(Dicţionar de antonime)

A răzleţi ≠ a împreuna, a grămădi
(Dicţionar de antonime)

A se răzleţi ≠ a se grămădi
(Dicţionar de antonime)