scăriță

SCĂRÍŢĂ, scăriţe, s.f. 1. Diminutiv al lui scară; scăricică, scărişoară. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scară + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCĂRÍŢ//Ă ~e f. anat. (diminutiv de la scară) Unul dintre cele trei oase mici ale urechii mijlocii. /scară + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scăríţă s. f., g.-d. art. scăríţei; pl. scaríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scăriţá, scăriţéz, vb. I (reg.) a reduce treptat; a micşora.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

scărít, scărítă, adj. (înv. şi reg.; despre terenuri, locuri, plante, povârnişuri, drumuri) care prezintă denivelări în formă de trepte; în care au fost făcute trepte; (despre modul de a tunde părul) în formă de scară (tunsoare scărată).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
SCĂRÍŢĂ s. 1. v. scărişoară. 2. v. scărişoară. 3. (TEHN.) biglă. (~ la gater.)
(Dicţionar de sinonime)

SCĂRÍŢĂ s. v. lambă, vătrai.
(Dicţionar de sinonime)