sinestezie

SINESTEZÍE, sinestezii, s.f. Asociaţie între senzaţii de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. – Din fr. synesthésie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SINESTEZÍE s.f. 1. (Psih.) Asociaţie spontană între senzaţii de naturi diferite; corespondenţă (II). 2. Tehnică literară constând în transpunerea metaforică a datelor unui simţ în limbajul altui simţ. ♦ (În pictura expresionistă) Încercare de transpunere grafică sau coloristică a unei senzaţii auditive. [Gen. -iei. / < fr. synesthésie, cf. gr. syn – cu, aisthesis – senzaţie].
(Dicţionar de neologisme)

SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondenţă (II). 2. principiu potrivit căruia senzaţiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) îşi corespund în plan afectiv. ♢ tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simţ în limbajul altui simţ. (< fr. synesthésie)
(Marele dicţionar de neologisme)

sinestezíe s. f. (sil. mf. sin-), art. sinestezía, g.-d. art. sinestezíei; pl. sinestezíi, art. sinestezíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)