ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însuşirile; a proba. ♢ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-şi măsura forţele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exerciţiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-şi da silinţa să..., a face sforţări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzaţie; (despre sentimente, senzaţii etc.) a se face simţit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCERCÁRE, încercări, s.f. 1. Acţiunea de a încerca şi rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduinţă, silinţă. 3. (La jocul de rugbi) Aşezare a mingii cu mâna în terenul de ţintă al echipei adverse; punctele obţinute în urma acestei acţiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau ştiinţific). 5. Necaz, suferinţă. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experienţă practică; cunoaştere. – V. încerca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNCERCÁ încérc tranz. 1) (obiecte sau fiinţe) A verifica printr-o probă (pentru a se convinge de ceva). ~ un costum. ~ un vehicul. ♢ ~ marea cu degetul a se apuca de o acţiune irealizabilă. 2) (acţiuni) A întreprinde ca tentativă. ~ să compună muzică. 3) A cunoaşte din proprie experienţă. 4) (despre senzaţii, sentimente etc.) A pune stăpânire; a apuca. /<lat. incircare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNCERC//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA. ♢ A pune la ~ a verifica starea fizică şi/sau morală a cuiva. 2) Acţiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanţia reuşitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau ştiinţifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
încercá vb., ind. prez. 1 sg. încérc, 3 sg. şi pl. înceárcă, perf. s. 1 sg. încercái; conj. prez. 3 sg. şi pl. încérce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încercáre s.f., g.-d. art. încercării; pl. încercări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCERCÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a proba, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a căuta, a tatona, (înv. şi reg.) a probălui. (~ să găsească o soluţie.) 5. a căuta, a vedea. (~ dacă poţi să dezlegi problema.) 6. v. sonda. 7. a căuta, a umbla. (~ să mă înşele.) 8. v. strădui. 9. a se forţa, a se sforţa, a se sili, a se strădui. (~ să-i câştige bunăvoinţa.) 10. a gusta, (pop.) a cerca. (A ~ o pară pentru a-i aprecia savoarea.) 11. v. întrece. 12. v. îndura. 13. v. simţi.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCERCÁRE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativă. 5. v. eseu. 6. efort, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpănă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCERCÁRE, încercări, s.f. 1. Acţiunea de a încerca şi rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduinţă, silinţă. 3. (La jocul de rugbi) Aşezare a mingii cu mâna în terenul de ţintă al echipei adverse; punctele obţinute în urma acestei acţiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau ştiinţific). 5. Necaz, suferinţă. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experienţă practică; cunoaştere. – V. încerca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNCERC//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA. ♢ A pune la ~ a verifica starea fizică şi/sau morală a cuiva. 2) Acţiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanţia reuşitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau ştiinţifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
încercá vb., ind. prez. 1 sg. încérc, 3 sg. şi pl. înceárcă, perf. s. 1 sg. încercái; conj. prez. 3 sg. şi pl. încérce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încercáre s.f., g.-d. art. încercării; pl. încercări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCERCÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a proba, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a căuta, a tatona, (înv. şi reg.) a probălui. (~ să găsească o soluţie.) 5. a căuta, a vedea. (~ dacă poţi să dezlegi problema.) 6. v. sonda. 7. a căuta, a umbla. (~ să mă înşele.) 8. v. strădui. 9. a se forţa, a se sforţa, a se sili, a se strădui. (~ să-i câştige bunăvoinţa.) 10. a gusta, (pop.) a cerca. (A ~ o pară pentru a-i aprecia savoarea.) 11. v. întrece. 12. v. îndura. 13. v. simţi.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCERCÁRE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativă. 5. v. eseu. 6. efort, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpănă.
(Dicţionar de sinonime)