sinusuri

SÍNUS¹, sinusuri, s.n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Porţiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. – Din fr., lat. sinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÍNUS², sinusuri, s.n. Funcţie trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv şi lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. sinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÍNUS¹ ~uri n. mat. Funcţie trigonometrică a unui unghi ascuţit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv şi ipotenuză. /<fr. sinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÍNUS² ~uri n. anat. 1) Cavitate în unele oase craniene. ~ frontal. 2) Porţiune dilatată a vaselor sangvine sau limfatice. /<lat., fr. sinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereţii osoşi; dilatare pe traiectul venelor şi al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi şi forme. 2. (Mat.) Funcţie trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei şi lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].
(Dicţionar de neologisme)

SÍNUS¹ s. n. 1. cavitate între pereţii osoşi ai craniului. 2. porţiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi. (fr., lat. sinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

SINUS³(O)- elem. „cavitate, sinus”. (< fr. sinus/o/-, cf. lat. sinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

SINUS² s. n. (mat.) funcţie trigonometrică, raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi. (< fr. sinus)
(Marele dicţionar de neologisme)

sínus (med., mat.) s. n., pl. sínusuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)