SPIRÁL, -Ă, spirali, -e, s.f., adj. 1. S.f. Curbă plană deschisă care se roteşte (sau se înfăşoară) în jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are această formă. 2. Adj. Care are formă de spirală (1); spiralat. – Din fr. spiral.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPIRÁL//Ă ~e f. 1) Curbă plană deschisă care se roteşte în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta. ♢ În ~ în formă de rotocol. 2) Obiect în forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPIRÁLĂ, spirale, s.f. Curbă plană descrisă de un punct care se roteşte în jurul unui punct fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă. ♢ Loc. adj. şi adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. – Fr. spirale.
(Dicţionarul limbii române moderne)
SPIRÁL, -Ă adj. Care are forma unei spirale. // V. spiro1-. // s.n. Bandaj format prin înfăşurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].
(Dicţionar de neologisme)
SPIRÁLĂ s.f. Curbă plană care se învârteşte în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mişcare care are această formă. [< fr. spirale, cf. lat. spira – înfăşurare].
(Dicţionar de neologisme)
SPIRÁL, -Ă I. adj. care are forma unei spirale. II. s. n. bandaj prin înfăşurarea bandei în spirală. (< fr. spiral, germ. Spiral)
(Marele dicţionar de neologisme)
SPIRÁLĂ s. f. curbă plană care se învârteşte în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult. (< fr. spirale)
(Marele dicţionar de neologisme)
SPIRALÁ vb. intr. (despre avioane, păsări) a zbura, a coborî în spirală. (< it. spiralare)
(Marele dicţionar de neologisme)
spirál adj. m., pl. spiráli; f. sg. spirálă, pl. spirále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spirálă s. f., pl. spirále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spiralá vb., ind. prez. 1 sg. spiraléz, 3 sg. şi pl. spiraleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPIRÁL adj. v. spiralat.
(Dicţionar de sinonime)
SPIRÁLĂ s. 1. răsucitură, spiră. (~ unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPIRÁL//Ă ~e f. 1) Curbă plană deschisă care se roteşte în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta. ♢ În ~ în formă de rotocol. 2) Obiect în forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
SPIRÁL, -Ă adj. Care are forma unei spirale. // V. spiro1-. // s.n. Bandaj format prin înfăşurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].
(Dicţionar de neologisme)
SPIRÁLĂ s.f. Curbă plană care se învârteşte în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mişcare care are această formă. [< fr. spirale, cf. lat. spira – înfăşurare].
(Dicţionar de neologisme)
SPIRÁL, -Ă I. adj. care are forma unei spirale. II. s. n. bandaj prin înfăşurarea bandei în spirală. (< fr. spiral, germ. Spiral)
(Marele dicţionar de neologisme)
SPIRÁLĂ s. f. curbă plană care se învârteşte în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult. (< fr. spirale)
(Marele dicţionar de neologisme)
SPIRALÁ vb. intr. (despre avioane, păsări) a zbura, a coborî în spirală. (< it. spiralare)
(Marele dicţionar de neologisme)
spirál adj. m., pl. spiráli; f. sg. spirálă, pl. spirále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spirálă s. f., pl. spirále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spiralá vb., ind. prez. 1 sg. spiraléz, 3 sg. şi pl. spiraleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPIRÁL adj. v. spiralat.
(Dicţionar de sinonime)
SPIRÁLĂ s. 1. răsucitură, spiră. (~ unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)
(Dicţionar de sinonime)