stambă

STÁMBĂ, (2) stămburi, s.f. 1. Ţesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăţi de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecţionate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ♢ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-şi arăta fără să vrea proasta creştere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. şi: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÁMBĂ stămburi f. Ţesătură subţire de bumbac cu desene colorate, folosită pentru confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei şi a lenjeriei de pat; cit. [G.-D. stambei] /<ngr. stámpa, it. stampa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stámbă s. f., g.-d. art. stámbei; (sorturi, obiecte) pl. stămburi/stámbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STÁMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STÁMBĂ s. v. categorie, fel, gen, presă, soi, specie, speţă, teasc, tip, tipar.
(Dicţionar de sinonime)