strigoaie

STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s.m. şi f. (În superstiţii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopţii într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlneşte; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul şi s-ar ocupa cu vrăji şi cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. – Strigă + suf. -oi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRIGÓI ~ m. 1) (în superstiţii) Sufletul unui mort despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt pentru a pricinui rele celor vii; moroi. ♢ A umbla ca un ~ a umbla noaptea târziu fără nici un scop. A trăi ca un ~ a trăi izolat. 2) rar depr. Om rău şi închis în sine. /strigă + suf. ~oi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strigói s. m., pl. strigói, art. strigóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strigoáie s. f., art. strigoáia, g.-d. art. strigoáiei; pl. strigoáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SUFLET-DE-STRIGÓI s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă.
(Dicţionar de sinonime)

STRIGÓI s. 1. (MITOL. POP.) stafie, (pop.) moroi, pricolici, vârcolac, (Transilv.) şişcoi. 2. v. fantomă.
(Dicţionar de sinonime)

STRIGOÁIE s. strigoaică, (pop.) strigă, (reg.) moroaică.
(Dicţionar de sinonime)

STRIGOÁIE s. v. spânz.
(Dicţionar de sinonime)