TEŞÍ, teşesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuţit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEŞÍRE, teşiri, s.f. Acţiunea de a teşi şi rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operaţie de formare a unei feţe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lăţimea mică faţă de lungime. ♦ (Tehn.) Operaţie de formare a unei porţiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TEŞ//Í ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziş. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A face să se teşească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TEŞÍ pers. 3 se teşéşte intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
teşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziş. – 3. A ascuţi, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” şi „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puţin probabil. – Der. teş, adj. (curb, încovoiat); teşală, s.f. (strivire, sfială); teşitură, s.f. (tăietură piezişă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teşos, adj. (pieziş).
(Dicţionarul etimologic român)
teşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. teşésc, imperf. 3 sg. teşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. teşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
teşíre s. f., g.-d. art. teşírii; pl. teşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TEŞÍ vb. 1. v. turti. 2. v. şanfrena. 3. v. olări.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, jena, ruşina, sfii, tremura, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍRE s. 1. v. evazare. 2. v. şanfrenare. 3. v. bizotare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEŞÍRE, teşiri, s.f. Acţiunea de a teşi şi rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operaţie de formare a unei feţe oblice la muchia unui obiect, având de obicei lăţimea mică faţă de lungime. ♦ (Tehn.) Operaţie de formare a unei porţiuni tronconice la extremitatea unei găuri cilindrice. – V. teşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TEŞÍ pers. 3 se teşéşte intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
teşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziş. – 3. A ascuţi, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” şi „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puţin probabil. – Der. teş, adj. (curb, încovoiat); teşală, s.f. (strivire, sfială); teşitură, s.f. (tăietură piezişă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teşos, adj. (pieziş).
(Dicţionarul etimologic român)
teşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. teşésc, imperf. 3 sg. teşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. teşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
teşíre s. f., g.-d. art. teşírii; pl. teşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TEŞÍ vb. 1. v. turti. 2. v. şanfrena. 3. v. olări.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, jena, ruşina, sfii, tremura, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍRE s. 1. v. evazare. 2. v. şanfrenare. 3. v. bizotare.
(Dicţionar de sinonime)