vierme
[Sinonime]
VIÉRME, viermi, s.m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguieţ, de obicei cu o piele lucioasă, care trăiesc în sol, în apă sau ca parazite pe plante şi pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ♢ Vierme de mătase = larvă a unor fluturi care produc gogoşile de mătase şi care se hrănesc cu frunze de dud sau de stejar. ♢ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inimă = a fi chinuit de griji. A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce (şi a se deprinde cu) o viaţă grea. A avea viermi (neadormiţi) = a fi fi neastâmpărat, a nu-şi găsi locul. A-l mânca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte leneş şi murdar. – Lat. vermis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIÉRM//E ~i m. Animal nevertebrat, fără picioare, cu corpul moale şi alungit, care trăieşte în sol, în apă sau parazitează pe plante şi animale. ♢ ~ de mătase larva unor specii de fluturi care produce gogoşile de mătase. /<lat. vermis, ~is
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
viérme (-mi), s.m. – Animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr. vermu, megl. varmi, istr. l’erm. Lat. vĕrmis (Puşcariu 1881; REW 9231), cf. it., sp., port. verme, prov., cat. verm, fr. ver. – Der. viermănar, s.m. (insectă, Sarcophaga carnaria); viermănos, adj. (cu viermi, mîncat de viermi); viermănoşa, vb. refl. (a se umple de viermi); viermar, s.n. (pensă de scos paraziţii de pe oi); viermăt (var. viermărit), s.n. (mulţime de viermi, forfotă); viermărie, s.f. (viermărit; forfoteală); viermui, vb. (a mişuna, a forfoti).
(Dicţionarul etimologic român)
a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-şi găsi locul (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
viérme s. m., pl. viermi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURUIANA-VIÉRMELUI s. v. punguliţă.
(Dicţionar de sinonime)
MUSCĂ-DE-VIÉRMI s. v. viermănar.
(Dicţionar de sinonime)
VIÉRME s. (ENTOM.) vierme-alb = (Bucov.) babă, ciormag, (Maram.) ciorman, ciormă. (Larva cărăbuşului se numeşte ~); vierme de făină = molete, (pop.) sfoiag, (Olt. şi Ban.) surdomaş. (~ este larva morarului); vierme-de-mătase = fluture-de-mătase, (pop.) gândac-de-mătase.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIÉRM//E ~i m. Animal nevertebrat, fără picioare, cu corpul moale şi alungit, care trăieşte în sol, în apă sau parazitează pe plante şi animale. ♢ ~ de mătase larva unor specii de fluturi care produce gogoşile de mătase. /<lat. vermis, ~is
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-şi găsi locul (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
viérme s. m., pl. viermi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BURUIANA-VIÉRMELUI s. v. punguliţă.
(Dicţionar de sinonime)
MUSCĂ-DE-VIÉRMI s. v. viermănar.
(Dicţionar de sinonime)
VIÉRME s. (ENTOM.) vierme-alb = (Bucov.) babă, ciormag, (Maram.) ciorman, ciormă. (Larva cărăbuşului se numeşte ~); vierme de făină = molete, (pop.) sfoiag, (Olt. şi Ban.) surdomaş. (~ este larva morarului); vierme-de-mătase = fluture-de-mătase, (pop.) gândac-de-mătase.
(Dicţionar de sinonime)