ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. şi refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ♢ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopţii. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNNOPT//Á ~éz intranz. (despre persoane) 1) A se reţine sau a rămâne până la căderea nopţii; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNNOPT//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înnoptá vb., ind. prez. 1 sg. înnoptéz, 3 sg. şi pl. înnopteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNNOPTÁ vb. 1. a se întuneca, (înv. şi reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNNOPT//Á ~éz intranz. (despre persoane) 1) A se reţine sau a rămâne până la căderea nopţii; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înnoptá vb., ind. prez. 1 sg. înnoptéz, 3 sg. şi pl. înnopteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNNOPTÁ vb. 1. a se întuneca, (înv. şi reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)
(Dicţionar de sinonime)