SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ţine de bătrâneţe, care are caracteristicile bătrâneţii; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞENÍLĂ, şenile, s.f. Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfăşurată peste roţile vehiculului situate pe aceeaşi parte, pentru a se obţine o suprafaţă mai largă de contact cu terenul şi o tracţiune mai mare decât a roţilor obişnuite în timpul deplasării. – Din fr. chenille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SENÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care ţine de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞenÍl//Ă ~e f. Organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care per-mite circulaţia pe orice teren. /<fr. chenille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrâneţe, de bătrâneţe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunţată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrâneţe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].
(Dicţionar de neologisme)
ŞENÍLĂ s.f. (Tehn.) Organ de rulare al unor vehicule, format dintr-o bandă metalică continuă care se înfăşoară peste roţi. [< fr. chenille].
(Dicţionar de neologisme)
SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
ŞENÍLĂ s. f. organ de rulare al unor autovehicule, dintr-o bandă metalică continuă care se înfăşoară peste roţi. (< fr. chenille)
(Marele dicţionar de neologisme)
seníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şenílă s. f., g.-d. art. şenílei; pl. şeníle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞENÍLĂ, şenile, s.f. Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule, constituită din plăci metalice articulate între ele, înfăşurată peste roţile vehiculului situate pe aceeaşi parte, pentru a se obţine o suprafaţă mai largă de contact cu terenul şi o tracţiune mai mare decât a roţilor obişnuite în timpul deplasării. – Din fr. chenille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞenÍl//Ă ~e f. Organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care per-mite circulaţia pe orice teren. /<fr. chenille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrâneţe, de bătrâneţe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunţată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrâneţe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].
(Dicţionar de neologisme)
ŞENÍLĂ s.f. (Tehn.) Organ de rulare al unor vehicule, format dintr-o bandă metalică continuă care se înfăşoară peste roţi. [< fr. chenille].
(Dicţionar de neologisme)
SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)
(Marele dicţionar de neologisme)
ŞENÍLĂ s. f. organ de rulare al unor autovehicule, dintr-o bandă metalică continuă care se înfăşoară peste roţi. (< fr. chenille)
(Marele dicţionar de neologisme)
seníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şenílă s. f., g.-d. art. şenílei; pl. şeníle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)
(Dicţionar de sinonime)