ștează
[Sinonime]
ŞTEÁZĂ, şteze, s.f. (Reg.) 1. Piuă de bătut postav; p. ext. clădire în care se află instalată această piuă. 2. Instalaţie rudimentară, formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarţele, pănura şi alte ţesături. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
şteáză (-éze), s.f. – Nuia cu care se ţin separate ochiurile plasei. Lat. schidia „aşchie” (Diculescu, Elementele, 467; Puşcariu, Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it. scheggia, fr. esquille. Pentru rom. e mai bine să se pornească de la lat. scida ‹ gr. σχίδη „fîşie smulsă”.
(Dicţionarul etimologic român)
şteáză (-éze), s.f. – (Trans.) Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία „coş” (Diculescu, Elementele, 466) pare îndoielnică. Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der. şteza, vb. (a da la piuă); ştezar, s.m. (piuar).
(Dicţionarul etimologic român)
şteáză s. f., g.-d. art. ştézei, pl. ştéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şteáză1, ştéze, s.f. (reg.) 1. piuă de bătut postav. 2. clădire în care se află instalată această piuă. 3. instalaţie rudimentară formată dintr-o împletitură circulară de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarţele, pănura şi alte ţesături groase. 4. cădere de apă. 5. stavilă la moară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
şteáză2, ştéze, s.f. (reg.) 1. stinghie; leaţ. 2. fuscel (la scară). 3. băţ de lemn pe care se împletesc cu igliţa ochiurile de la mreajă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞTEÁZĂ s. v. leaţ, piuă, stinghie, şipcă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
şteáză (-éze), s.f. – Nuia cu care se ţin separate ochiurile plasei. Lat. schidia „aşchie” (Diculescu, Elementele, 467; Puşcariu, Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it. scheggia, fr. esquille. Pentru rom. e mai bine să se pornească de la lat. scida ‹ gr. σχίδη „fîşie smulsă”.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)
şteáză s. f., g.-d. art. ştézei, pl. ştéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şteáză1, ştéze, s.f. (reg.) 1. piuă de bătut postav. 2. clădire în care se află instalată această piuă. 3. instalaţie rudimentară formată dintr-o împletitură circulară de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarţele, pănura şi alte ţesături groase. 4. cădere de apă. 5. stavilă la moară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
şteáză2, ştéze, s.f. (reg.) 1. stinghie; leaţ. 2. fuscel (la scară). 3. băţ de lemn pe care se împletesc cu igliţa ochiurile de la mreajă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞTEÁZĂ s. v. leaţ, piuă, stinghie, şipcă.
(Dicţionar de sinonime)