băcanul

BĂCÁN¹ s.n. 1. Lemn de culoare roşiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roşu, obţinut prin fierbere, din băcan¹ (1). – Din tc. bakam.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂCÁN², băcani, s.m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s.m.] – Din tc. bakkal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂCÁN¹ ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn roşiatic din care se extrage un colorant roşu, folosit în industria textilă. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturală de culoare roşie, extrasă din acest lemn. /<turc. bakam
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BĂCÁN² ~i m. 1) Proprietar al une băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /<turc. bakal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

băcán (băcáni), s.m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Şeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde şi ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. şi în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, ţăran, gardian, sătean. Der. bacalbaşe, s.m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s.f. (băcăniţă); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s.f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s.f. (adunare de băcani); băcăniţă, s.f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepţia primului, care imită tc. bakkal baş.
(Dicţionarul etimologic român)

băcán (-nuri), s.n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Şeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin şi ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obţinut de băcan la vopsirea ouălor de Paşti. Der. băcăni, vb. (a vopsi roşu-aprins).
(Dicţionarul etimologic român)

băcán (negustor) s. m., pl. băcáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

băcán (vopsea) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)