ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACRÍU, -ÍE, acrii, adj. (Rar) Cam acru2; acrişor; acruţ. – Acru2 + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁCRU1, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacţie gustativă astringentă; (despre gust) ca al oţetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ACR//Í ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ACR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietăţile pozitive sub influenţa agenţilor exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ACR//ÍU ~íe (~íi) Care este cam acru; acrişor; mistreţ. [Sil. a-criu] /acru + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÁCR//U1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanţe) Care are gustul caracteristic oţetului, borşului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) şi adverbial fig. (despre persoane) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÁCR//U2 ~i m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oţet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Puşcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s.f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrişor); acrime, s.f. (acreală); acriş, s.n. (zer înăcrit); acritură, s.f. (murătură); acriu, adj. (acrişor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).
(Dicţionarul etimologic român)
ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].
(Dicţionar de neologisme)
ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafeţelor agricole (4046,86 m2), în ţările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)
(Marele dicţionar de neologisme)
*ácru3 (gust) (a-cru) s. n., art. ácrul
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
acrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. acreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
acríu adj. m.(sil. -criu), f. acríe; pl. m. şi f. acríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ápă ácră s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piátră-ácră s. f. (sil. -tră)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACRÍ vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oţeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.
(Dicţionar de sinonime)
ACRÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, plictisi, sătura, scârbi, urî.
(Dicţionar de sinonime)
ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.
(Dicţionar de sinonime)
ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.
(Dicţionar de sinonime)
PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Acru ≠ dulce
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACRÍU, -ÍE, acrii, adj. (Rar) Cam acru2; acrişor; acruţ. – Acru2 + suf. -iu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacţie gustativă astringentă; (despre gust) ca al oţetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ACR//Í ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ACR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietăţile pozitive sub influenţa agenţilor exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ACR//ÍU ~íe (~íi) Care este cam acru; acrişor; mistreţ. [Sil. a-criu] /acru + suf. ~iu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÁCR//U1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanţe) Care are gustul caracteristic oţetului, borşului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) şi adverbial fig. (despre persoane) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÁCR//U2 ~i m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oţet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Puşcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s.f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrişor); acrime, s.f. (acreală); acriş, s.n. (zer înăcrit); acritură, s.f. (murătură); acriu, adj. (acrişor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).
(Dicţionarul etimologic român)
ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].
(Dicţionar de neologisme)
ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafeţelor agricole (4046,86 m2), în ţările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)
(Marele dicţionar de neologisme)
*ácru3 (gust) (a-cru) s. n., art. ácrul
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
acrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. acreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
acríu adj. m.(sil. -criu), f. acríe; pl. m. şi f. acríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ápă ácră s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
piátră-ácră s. f. (sil. -tră)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACRÍ vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oţeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.
(Dicţionar de sinonime)
ACRÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, plictisi, sătura, scârbi, urî.
(Dicţionar de sinonime)
ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.
(Dicţionar de sinonime)
ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.
(Dicţionar de sinonime)
PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Acru ≠ dulce
(Dicţionar de antonime)