alina

ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) potoli, a (se) uşura, a (se) micşora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) linişti. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ALINÁ alín tranz. A face să se aline; a linişti; a calma; a potoli. ~ durerea. /<lat. allenare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ALINÁ mă alín intranz. A ajunge la o stare de linişte; a se linişti; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

aliná (-n, -át), vb. – A linişti, a calma, a consola. Lat. *allēnāre (Byhan 11; Puşcariu 62; Candrea-Dens., 989; DAR; Rosetti, I, 79); cf. it. (sard.) allenare. Philippide, II, 658, presupune o formă *allēnῑre. – Der. alinător, adj. (care alină).
(Dicţionarul etimologic român)

aliná vb., ind. prez. 1 sg. alín, 3 sg. şi pl. alínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ALINÁ vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) uşura, (înv. şi pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. şi reg.) a (se) mângâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plâns şi s-a ~.) 2. v. consola.
(Dicţionar de sinonime)