BRÁZDĂ, brazde, s.f. 1. Fâşie îngustă de pământ, tăiată şi răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ♢ Loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ♢ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situaţie, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care serveşte la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ♢ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigaţie, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog1. 4. Strat de legume sau de flori; răzor1. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. Fig. Zbârcitură, cută a feţei; rid. – Din sl. brazda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. şi refl. 1. Tranz. şi absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. şi absol. (Despre roţi, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Despre faţa omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o ţară. – Din brazdă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRÁZDĂ brazde f. 1) Fâşie de pământ tăiată şi răsturnată cu plugul. 2) Urmă lungă care rămâne în linie dreaptă după răsturnarea pământului cu brăzdarul. ♢ A da (sau a se da) la brazdă a se îndrepta; a se schimba în bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazdă vite înjugate la plug dinspre brazdă; din dreapta. 3) Bucată de pământ, de obicei de formă paralelipipedică, desprinsă cu iarbă cu tot de pe un teren pentru a fi răsădită în alt loc (ca ornament, drept protecţie etc.). 4) Fâşie de iarbă sau de cereale cosite, având lăţimea unei apucături de coasă sau de cositoare; polog. 5) fig. Încreţitură a pielii (mai ales la faţă); rid; creţ; zbârcitură; cută. 6) fig. Urmă longitudinală lăsată pe o suprafaţă. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A BRĂZD//Á ~éz tranz. 1) (pământul) A lucra cu plugul, trăgând brazde. 2) A traversa, lăsând urme. 3) A face să se brăzdeze. /Din brazdă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE BRĂZD//Á se ~eáză intranz. fig. (despre piele) A se acoperi cu brazde; a face riduri; a se zbârci; a se cuta; a se rida. /Din brazdă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
brázdă (brázde), s.f. – 1. Fîşie îngustă de pămînt tăiată şi răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînţat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s.n. (fierul plugului); brăzdător, s.n. (brăzdar); brăzdătură, s.f. (brazdă); brăzdoi, s.n. (brazdă greşită).
(Dicţionarul etimologic român)
brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
brăzdá vb., ind. prez. 1 sg. brăzdéz, 3 sg. şi pl. brăzdeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRÁZDĂ s. 1. (pop.) brăzdătură. (O ~ de pământ.) 2. v. răzor.
(Dicţionar de sinonime)
BRÁZDĂ s. v. crestătură, creţ, cută, dâră, dungă, glie, încreţitură, rid, urmă, zbârcitură.
(Dicţionar de sinonime)
BRĂZDÁ vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adânc munţii.)
(Dicţionar de sinonime)
BRĂZDÁ vb. v. cuta, încreţi, rida, zbârci.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRĂZDÁ, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. şi refl. 1. Tranz. şi absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. şi absol. (Despre roţi, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Despre faţa omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o ţară. – Din brazdă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A BRĂZD//Á ~éz tranz. 1) (pământul) A lucra cu plugul, trăgând brazde. 2) A traversa, lăsând urme. 3) A face să se brăzdeze. /Din brazdă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE BRĂZD//Á se ~eáză intranz. fig. (despre piele) A se acoperi cu brazde; a face riduri; a se zbârci; a se cuta; a se rida. /Din brazdă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
brázdă (brázde), s.f. – 1. Fîşie îngustă de pămînt tăiată şi răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînţat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s.n. (fierul plugului); brăzdător, s.n. (brăzdar); brăzdătură, s.f. (brazdă); brăzdoi, s.n. (brazdă greşită).
(Dicţionarul etimologic român)
brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
brăzdá vb., ind. prez. 1 sg. brăzdéz, 3 sg. şi pl. brăzdeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRÁZDĂ s. 1. (pop.) brăzdătură. (O ~ de pământ.) 2. v. răzor.
(Dicţionar de sinonime)
BRÁZDĂ s. v. crestătură, creţ, cută, dâră, dungă, glie, încreţitură, rid, urmă, zbârcitură.
(Dicţionar de sinonime)
BRĂZDÁ vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adânc munţii.)
(Dicţionar de sinonime)
BRĂZDÁ vb. v. cuta, încreţi, rida, zbârci.
(Dicţionar de sinonime)