certuri dex - definiţie, sinonime, conjugare

certuri

[Sinonime]
CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CEÁRTĂ cérturi f. 1) Schimb de vorbe răstite (adesea ofensatoare) între două sau mai multe persoane; sfadă; gâlceavă. ♢ Bun de ~ căruia îi place să se certe; certăreţ. 2) Situaţie care reflectă o dezbinare de interese. [G.-D. certei; Sil. cear-tă] /v. a (se) certa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ceártă s. f., g.-d. art. cértei; pl. cérturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere. 2. discuţie, vorbă, zarvă, (pop.) gâlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş (pop. şi fam.) beşteleală, muştruluială, ocară, (înv. şi reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) şmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, râpşte, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)
(Dicţionar de sinonime)

CEÁRTĂ s. v. animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ce cer cert certu certur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri turi rturi erturi