DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunţit şi temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susţine ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁRE, documentări, s.f. Acţiunea de a (se) documenta. ♦ Documentaţie. – V. documenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁR, -Ă, documentari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Cu caracter sau valoare de document. 2. Adj., s.n. (Film sau scriere) care prezintă fapte absolut autentice. – Din fr. documentaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DOCUMENT//Á ~éz tranz. A argumenta pe bază de documente. /<fr. documenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DOCUMENT//Á mă ~éz intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care serveşte la informarea precisă într-un document. Date ~e. /<fr. documentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁR2 ~e n. 1) Film care prezintă fapte autentice. 2) Scriere în care se relatează sau se înregistrează evenimente din actualitate. /<fr. documentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmaţie etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].
(Dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) documenta şi rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării şi răspândirii cunoştinţelor specializate. [< documenta].
(Dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁR, -Ă adj. Bazat pe documente; care serveşte la documentare. // s.n. Film, scriere care înfăţişează fapte reale, cu valoare de document, de documentaţie. [Cf. fr. documentaire].
(Dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁ vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) documenta. 2. ştiinţa înregistrării, clasării şi conservării cunoştinţelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ţine la dispoziţia celor interesaţi. (< documenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁR, -Ă I. adj. care serveşte la documentare; cu valoare de document. II. s. n. film, scriere care înfăţişează fapte reale. (< fr. documentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
documentá vb., ind. prez. 1 sg. documentéz, 3 sg. şi pl. documenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
documentáre s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
documentár adj. m., pl. documentári; f. sg. documentáră, pl. documentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
documentár s. n., pl. documentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOCUMENTÁ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)
(Dicţionar de sinonime)
DOCUMENTÁRE s. documentaţie, informare, informaţie. (Muncă de ~ preliminară.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁRE, documentări, s.f. Acţiunea de a (se) documenta. ♦ Documentaţie. – V. documenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DOCUMENT//Á ~éz tranz. A argumenta pe bază de documente. /<fr. documenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DOCUMENT//Á mă ~éz intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care serveşte la informarea precisă într-un document. Date ~e. /<fr. documentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁR2 ~e n. 1) Film care prezintă fapte autentice. 2) Scriere în care se relatează sau se înregistrează evenimente din actualitate. /<fr. documentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmaţie etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].
(Dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) documenta şi rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării şi răspândirii cunoştinţelor specializate. [< documenta].
(Dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁR, -Ă adj. Bazat pe documente; care serveşte la documentare. // s.n. Film, scriere care înfăţişează fapte reale, cu valoare de document, de documentaţie. [Cf. fr. documentaire].
(Dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁ vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) documenta. 2. ştiinţa înregistrării, clasării şi conservării cunoştinţelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ţine la dispoziţia celor interesaţi. (< documenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOCUMENTÁR, -Ă I. adj. care serveşte la documentare; cu valoare de document. II. s. n. film, scriere care înfăţişează fapte reale. (< fr. documentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
documentá vb., ind. prez. 1 sg. documentéz, 3 sg. şi pl. documenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
documentáre s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
documentár adj. m., pl. documentári; f. sg. documentáră, pl. documentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
documentár s. n., pl. documentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOCUMENTÁ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)
(Dicţionar de sinonime)
DOCUMENTÁRE s. documentaţie, informare, informaţie. (Muncă de ~ preliminară.)
(Dicţionar de sinonime)