eşantionul

EŞANTIÓN, eşantioane, s.n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a da posibilitatea să se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care defineşte semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EŞANTI//ÓN ~oáne n. Parte dintr-un material sau dintr-un produs pe baza căreia se poate stabili calitatea întregului; mostră; probă. [Sil. e-şan-ti-on] /<fr. échantillon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EŞANTIÓN s.n. 1. Probă, mostră dintr-un produs, dintr-o marfă etc. 2. Mulţimea obiectelor socotite într-o statistică; parte a unui univers analizat (statistic) pentru a determina prin ea calităţile universului. [Pron. -ti-on. / < fr. échantillon].
(Dicţionar de neologisme)

EŞANTIÓN s. n. 1. porţiune, cantitate dintr-un produs, dintr-o marfă etc., detaşată, prin selecţie; montră. 2. parte reprezentativă (statistic) a unei populaţii. 3. (radio) impuls foarte scurt care defineşte semnalul din care provine la un moment dat. (< fr. échantillon)
(Marele dicţionar de neologisme)

eşantión s. n. (sil. -ti-on), pl. eşantioáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EŞANTIÓN s. model, mostră, probă, (reg.) modă. (Un ~ dintr-un material.)
(Dicţionar de sinonime)