FOÁRFECĂ s.f. v. foarfece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOÁRFECE, foarfece, s.n. 1. Unealtă sau maşină unealtă pentru tăiat, acţionată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar şi fiind unite între ele la mijloc cu un şurub. ♦ (În forma foarfecă) Săritură care se execută ridicând picioarele unul după altul, ca mişcarea lamelor unui foarfece, practicată în unele sporturi. 2. (Ec.; în sintagma) Foarfeca sau foarfecele preţurilor = decalaj între diferite preţuri. 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle, folosit la legarea unei parâme. 4. (Bot.; în compusul) Foarfeca-bălţii = plantă acvatică (submersă), cu frunze rigide dinţate, cu flori albe, deschise la suprafaţa apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foárfecă, foarfeci, s.f., foárfec s.m.] – Lat. forfex, -icis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăţi cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOÁRFECE1 ~ n. 1) Unealtă de tăiat, formată din două lame ascuţite, unite cruciş cu un şurub şi prevăzute fiecare cu câte un mâner inelar. 2) Exerciţiu care redă mişcarea lamelor unei asemenea unelte, constând în ridicarea pe rând a picioarelor. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FOÁRFECE2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de bărbaţi în semicerc într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuţit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
foarfecă, foarfeci s.f. (în fotbal) lovire a mingii printr-o mişcare de forfecare a picioarelor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
foárfece s. n., pl. foárfece; art. sg. şi pl. foárfecele
(Dicţionar ortografic al limbii române)
forfecá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. foárfece
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FOÁRFECE s. v. cleşte.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOÁRFECE, foarfece, s.n. 1. Unealtă sau maşină unealtă pentru tăiat, acţionată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar şi fiind unite între ele la mijloc cu un şurub. ♦ (În forma foarfecă) Săritură care se execută ridicând picioarele unul după altul, ca mişcarea lamelor unui foarfece, practicată în unele sporturi. 2. (Ec.; în sintagma) Foarfeca sau foarfecele preţurilor = decalaj între diferite preţuri. 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle, folosit la legarea unei parâme. 4. (Bot.; în compusul) Foarfeca-bălţii = plantă acvatică (submersă), cu frunze rigide dinţate, cu flori albe, deschise la suprafaţa apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foárfecă, foarfeci, s.f., foárfec s.m.] – Lat. forfex, -icis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOÁRFECE1 ~ n. 1) Unealtă de tăiat, formată din două lame ascuţite, unite cruciş cu un şurub şi prevăzute fiecare cu câte un mâner inelar. 2) Exerciţiu care redă mişcarea lamelor unei asemenea unelte, constând în ridicarea pe rând a picioarelor. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FOÁRFECE2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de bărbaţi în semicerc într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. foar-fe-] /<lat. forfex, ~icis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuţit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
foarfecă, foarfeci s.f. (în fotbal) lovire a mingii printr-o mişcare de forfecare a picioarelor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
foárfece s. n., pl. foárfece; art. sg. şi pl. foárfecele
(Dicţionar ortografic al limbii române)
forfecá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. foárfece
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FOÁRFECE s. v. cleşte.
(Dicţionar de sinonime)