FRÉTĂ, frete, s.f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfăşurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracţia piesei cuprinzătoare, care a fost încălzit înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRÉT//Ă ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite lăţimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mări rezistenţa la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, în formă de inel, care înconjoară barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FRET//Á ~éz tranz. tehn. 1) (două sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta forţat unul în altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FRÉTĂ s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixează la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistenţa la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de oţel) înfăşurat forţat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa la solicitări din interior sau la forţe centrifuge. 3. Piesă de oţel inelară care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].
(Dicţionar de neologisme)
FRETÁ vb. I. tr. A lega, a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. [< fr. fretter].
(Dicţionar de neologisme)
FRÉTĂ s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistenţa la presiuni interioare. 2. fir metalic înfăşurat forţat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa la solicitări din interior sau la forţe centrifuge. 3. piesă inelară din oţel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată. (< fr. frette)
(Marele dicţionar de neologisme)
FRETÁ vb. tr. 1. a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. (< fr. fretter)
(Marele dicţionar de neologisme)
frétă s. f., pl. fréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fretá vb., ind. prez. 3 sg. freteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRETÁ vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracţia piesei cuprinzătoare, care a fost încălzit înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FRET//Á ~éz tranz. tehn. 1) (două sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta forţat unul în altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FRÉTĂ s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixează la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistenţa la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de oţel) înfăşurat forţat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa la solicitări din interior sau la forţe centrifuge. 3. Piesă de oţel inelară care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].
(Dicţionar de neologisme)
FRETÁ vb. I. tr. A lega, a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. [< fr. fretter].
(Dicţionar de neologisme)
FRÉTĂ s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistenţa la presiuni interioare. 2. fir metalic înfăşurat forţat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistenţa la solicitări din interior sau la forţe centrifuge. 3. piesă inelară din oţel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată. (< fr. frette)
(Marele dicţionar de neologisme)
FRETÁ vb. tr. 1. a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. (< fr. fretter)
(Marele dicţionar de neologisme)
frétă s. f., pl. fréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fretá vb., ind. prez. 3 sg. freteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FRETÁ vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)
(Dicţionar de sinonime)