incintă

INCÍNTĂ, incinte, s.f. 1. Spaţiu (mare) închis în interiorul unei construcţii. 2. Suprafaţă de teren înconjurată din toate părţile de construcţii, de amenajări. 3. (În sintagma) Incintă acustică = casetă de lemn de construcţie specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora; boxă. – Din fr. enceinte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCÍNT//Ă ~e f. 1) Spaţiu închis în interiorul unei construcţii. 2) Suprafaţă de teren înconjurată de construcţii. /<fr. enceinte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCÍNTĂ s.f. 1. Spaţiu închis; sală mare de şedinţe. ♦ Limitele unui spaţiu determinat. 2. Linie de apărare care înconjură un obiectiv militar etc. [Cf. fr. enceinte].
(Dicţionar de neologisme)

INCÍNTĂ s. f. 1. spaţiu închis din toate părţile (în interiorul unei construcţii). ♢ limitele unui spaţiu determinat. o ~ acustică = cutie de lemn în care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru îmbunătăţirea calităţilor acustice ale acestora; boxă (4). 2. linie de apărare care înconjură un obiectiv militar, un oraş, o cetate etc. (< fr. enceinte)
(Marele dicţionar de neologisme)

incíntă s. f., g.-d. art. incíntei; pl. incínte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încintá, pers. 3 sg. încíntă, vb. I (reg.) 1. a aprinde, a încinge. 2. (refl.) a se înfierbânta, a se aprinde (de căldură sau mânie), a se înfoca, a se încălzi (într-o discuţie).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)