matiţă
[Sinonime]
MATÍŢĂ, matiţe, s.f. (Reg.) Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului şi în care se strâng peştii prinşi; matcă. – Din bg. matica. Cf. scr. m a t i c a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mátiţă (mátiţe), s.f. – 1. Sîn, focar, sursă, parte interioară. – 2. Garnitură. – 3. (Mold., Trans.) Fundul plasei de pescuit. – 4. (Banat) Răboj, beţigaş marcat care serveşte la măsurat. – 5. Registru, înregistrare. – Megl. matiţă „regină a albinelor”. Sl. (bg., sb., cr.) matica „mamă” (Cihac, II, 182); Tiktin; Conev 74). Cf. matcă.
(Dicţionarul etimologic român)
mátiţă s. f., g.-d. art. mátiţei; pl. mátiţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mátiţă, mátiţe, s.f. (reg.) 1. matcă, fundul adânc al năvodului. 2. locul unde se strânge peştele. 3. cadru metalic al pietrei de inel.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MÁTIŢĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moţ, sac, sân. (~ este o parte a năvodului.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mátiţă (mátiţe), s.f. – 1. Sîn, focar, sursă, parte interioară. – 2. Garnitură. – 3. (Mold., Trans.) Fundul plasei de pescuit. – 4. (Banat) Răboj, beţigaş marcat care serveşte la măsurat. – 5. Registru, înregistrare. – Megl. matiţă „regină a albinelor”. Sl. (bg., sb., cr.) matica „mamă” (Cihac, II, 182); Tiktin; Conev 74). Cf. matcă.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mátiţă, mátiţe, s.f. (reg.) 1. matcă, fundul adânc al năvodului. 2. locul unde se strânge peştele. 3. cadru metalic al pietrei de inel.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MÁTIŢĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moţ, sac, sân. (~ este o parte a năvodului.)
(Dicţionar de sinonime)