STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ Expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-şi restrângă (mult) cheltuielile de trai. (Refl.) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situaţie dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părţile unui veşmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.) ♦ Fig. A întări o prietenie, o alianţă, o relaţie etc. 2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu braţele, a ţine, nelăsând să-i scape. ♢ Expr. A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărţire, pentru a felicita etc. 3. Tranz. A presa, a apăsa din două părţi sau din toate părţile pentru a apropia, a comprima etc. ♢ Expr. A strânge (pe cineva) cu uşa (sau în cleşte, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părţi a) corpului, provocând o senzaţie de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ♢ Expr. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frică) = a provoca (cuiva) sau a simţi o senzaţie neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mişcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înşuruba (mai tare). ♢ Expr. A strânge şurubul = a întrebuinţa mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămadi, a îndesa. ♦ Fig. A sili, a constrânge. 4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părţilor componente. ♢ Expr. A-şi strânge gura = a se reţine; a tăcea din gură. A(-şi) strânge buzele (pungă) sau (intranz.) a strânge din buze = a-şi încleşta şi a-şi încreţi buzele în semn de nemulţumire, de dispreţ, de neîncredere etc. A-şi strânge pumnii = a-şi încleşta pumnii în semn de mânie (reţinută). A-şi strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranz.) a strânge din sprâncene = a-şi încreţi fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulţumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (Intranz.) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzaţii de jenă fizică. Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreţ, de nepăsare, de nedumerire, de neputinţă. 5. Tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părţile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfăşura, a îndoi, a împături. ♦ Refl. (Despre materiale textile) A-şi reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă). 6. Refl. şi tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ♢ Expr. A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simţi (sau a face pe cineva să simtă) o emoţie puternică, o supărare, o întristare etc. (Refl.) A se strânge în sine = a deveni puţin comunicativ, a se închide în sine. ♦ Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conţin lichide) A îngheţa, a se solidifica. II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦ Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; p. ext. a sosi, a veni. ♢ Expr. A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (Tranz.) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (Tranz.) A nu-şi (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦ Spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi. 4. Tranz. A lua şi a pune la loc, a pune bine; a aşeza în ordine. ♢ Expr. L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (Intranz.) A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. strânsei, part. strâns] – Lat. stringere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STRÂNGE strâng tranz. 1) A face să se strângă. 2) A aduce din mai multe părţi punând laolaltă; a aduna. ~ vreascuri. 3) (legume, fructe, culturi agricole etc.) A aduna după coacere (rupând, secerând, cosind). ~ grâul. 4) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a agonisi. ♢ ~ în casă a strânge lucrurile împrăştiate prin casă; a deretica. L-a strâns Dumnezeu a murit. 5) (noduri, cingători, chingi, şuruburi etc.) A face să fie mai bine legat sau unit. ♢ ~ frâul a) a înfrâna calul cu ajutorul frâului; b) a ţine din scurt. ~ cureaua a duce lipsuri materiale. ~ şurubul a recurge la mijloace de constrângere. 6) (despre îmbrăcăminte sau despre încălţăminte) A apăsa asupra corpului incomodând (fiind îngust sau strâmt). Îl strâng pantofii. ♢ A-l ~ pe cineva în spate (de frig sau frică) a se înfiora. 7) A presa cu putere. ~ în dinţi (o nucă). ~ de braţ (pe cineva). ♢ A-i ~ cuiva mâna a da mâna cu cineva. ~ pe cineva în braţe (sau la piept) a îmbrăţişa. ~ pe cineva de gât a) a gâtui; a sugruma; b) a constrânge. ~ pe cineva cu uşa (sau în cleşte, în balamale, în chingi) a forţa pe cineva să facă ceva. A-şi ~ gura a tăcea. 8) (rândurile, relaţiile etc.) A face să se unească mai strâns; a întări; a consolida. ~ legăturile de prietenie. /<lat. stringere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE STRÂNGE mă strâng intranz. 1) (despre fiinţe) A veni din toate părţile, întâlnindu- se în acelaşi loc; a se aduna. ♢ ~ de pe drumuri a veni acasă. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situaţie critică. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgârci. ♢ A i se ~ cuiva inima a simţi un sentiment puternic de tristeţe, de durere sau de frică. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce în lărgime sau în lungime. Cămaşa s-a strâns. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce conţin lichide) A trece în stare semisolidă; a deveni mai dens; a se îndesi; a se îngroşa. Glodul peste noapte s-a strâns. /<lat. stringere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
strînge (strîng, strîns), vb. – 1. A strîmta, a îngusta. – 2. A închide, a recupera, a îndesa. – 3. A îmbrăţişa, a lua în braţe. – 4. A rămîne prea mic un obiect de îmbrăcăminte. – 5. A pe urmele cuiva. – 6. A comprima, a concentra. – 7. A încuia, a închide. – 8. A face clăi, a aşeza laolaltă. – 9. A culege, a recolta. – 10. A economisi, a pune bine. – 11. A orîndui, a pune la loc. – 12. (Refl.) A se micşora. – Mr. stringu, strinşu, strimptu, strindzire, megl. string, strinş, strins. Lat. strĭngĕre (Puşcariu 1661; REW 8315), cf. vegl. strengar, it. stringere, prov. estrenher, fr. étreindre, cat. estrenyer, sp. estreñir, alb. strëngoń (Philippide, II, 655). – Der. astrînge, vb. (a aduna, a culege), înv. şi Banat, Trans., cu a- protetic, sau direct din lat. astringĕre (DAR); strîns, s.n. (o anumită boală de copii, probabil crampe, colică; recoltă, cules); strînsătură, s.f. (strîngere, apăsare); strînsoare (var. înv., strinsoare), s.f. (strîngere; înv., recoltă; înv., bogăţie, avere; înv., dificultate, îngrădire; înv., caznă, tortură; înv., necaz); strînsură, s.f. (acţiunea de a strînge; recoltă; avere, bogăţie; adunare, mulţime; înv., armată improvizată cu oameni neinstruiţi); strînsă, s.f. (înv., bogăţie, avere); strîngător, adj. (econom, care agoniseşte; adunător; culegător); constrînge, vb. (a sili, a obliga), traducere din fr. contraindre; restrînge, vb. (a reduce), traducere din fr. restreindre.
(Dicţionarul etimologic român)
strânge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânséi, 1 pl. strânserăm; part. strâns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRÂNGE vb. I. 1. v. lega. 2. v. încinge. 3. v. presa. 4. v. înşuruba. 5. v. încleşta. 6. v. îmbrăţişa. 7. v. împături. 8. v. contracta. 9. v. chirci. 10. v. apropia. 11. v. intra. 12. v. întări. II. 1. v. acumula. 2. v. tezauriza. 3. v. economisi. 4. v. aduna. 5. v. convoca. 6. v. recolta. 7. v. colecta. 8. v. percepe. 9. v. ridica. 10. v. deretica. 11. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) reuni. (Şi-a ~ versurile în volum.) 12. a aduna, a colecţiona, a culege. (~ folclor pe teren.)
(Dicţionar de sinonime)
STRÂNGE vb. v. canoni, căzni, chinui, coagula, constrânge, depozita, face, forţa, închega, îngheţa, înmagazina, munci, obliga, prinde, schingiui, scurge, sili, solidifica, stoca, tortura, trudi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) strânge ≠ a (se) desface, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) răsfira
(Dicţionar de antonime)
A strânge ≠ a risipi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STRÂNGE strâng tranz. 1) A face să se strângă. 2) A aduce din mai multe părţi punând laolaltă; a aduna. ~ vreascuri. 3) (legume, fructe, culturi agricole etc.) A aduna după coacere (rupând, secerând, cosind). ~ grâul. 4) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a agonisi. ♢ ~ în casă a strânge lucrurile împrăştiate prin casă; a deretica. L-a strâns Dumnezeu a murit. 5) (noduri, cingători, chingi, şuruburi etc.) A face să fie mai bine legat sau unit. ♢ ~ frâul a) a înfrâna calul cu ajutorul frâului; b) a ţine din scurt. ~ cureaua a duce lipsuri materiale. ~ şurubul a recurge la mijloace de constrângere. 6) (despre îmbrăcăminte sau despre încălţăminte) A apăsa asupra corpului incomodând (fiind îngust sau strâmt). Îl strâng pantofii. ♢ A-l ~ pe cineva în spate (de frig sau frică) a se înfiora. 7) A presa cu putere. ~ în dinţi (o nucă). ~ de braţ (pe cineva). ♢ A-i ~ cuiva mâna a da mâna cu cineva. ~ pe cineva în braţe (sau la piept) a îmbrăţişa. ~ pe cineva de gât a) a gâtui; a sugruma; b) a constrânge. ~ pe cineva cu uşa (sau în cleşte, în balamale, în chingi) a forţa pe cineva să facă ceva. A-şi ~ gura a tăcea. 8) (rândurile, relaţiile etc.) A face să se unească mai strâns; a întări; a consolida. ~ legăturile de prietenie. /<lat. stringere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
strînge (strîng, strîns), vb. – 1. A strîmta, a îngusta. – 2. A închide, a recupera, a îndesa. – 3. A îmbrăţişa, a lua în braţe. – 4. A rămîne prea mic un obiect de îmbrăcăminte. – 5. A pe urmele cuiva. – 6. A comprima, a concentra. – 7. A încuia, a închide. – 8. A face clăi, a aşeza laolaltă. – 9. A culege, a recolta. – 10. A economisi, a pune bine. – 11. A orîndui, a pune la loc. – 12. (Refl.) A se micşora. – Mr. stringu, strinşu, strimptu, strindzire, megl. string, strinş, strins. Lat. strĭngĕre (Puşcariu 1661; REW 8315), cf. vegl. strengar, it. stringere, prov. estrenher, fr. étreindre, cat. estrenyer, sp. estreñir, alb. strëngoń (Philippide, II, 655). – Der. astrînge, vb. (a aduna, a culege), înv. şi Banat, Trans., cu a- protetic, sau direct din lat. astringĕre (DAR); strîns, s.n. (o anumită boală de copii, probabil crampe, colică; recoltă, cules); strînsătură, s.f. (strîngere, apăsare); strînsoare (var. înv., strinsoare), s.f. (strîngere; înv., recoltă; înv., bogăţie, avere; înv., dificultate, îngrădire; înv., caznă, tortură; înv., necaz); strînsură, s.f. (acţiunea de a strînge; recoltă; avere, bogăţie; adunare, mulţime; înv., armată improvizată cu oameni neinstruiţi); strînsă, s.f. (înv., bogăţie, avere); strîngător, adj. (econom, care agoniseşte; adunător; culegător); constrînge, vb. (a sili, a obliga), traducere din fr. contraindre; restrînge, vb. (a reduce), traducere din fr. restreindre.
(Dicţionarul etimologic român)
strânge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânséi, 1 pl. strânserăm; part. strâns
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRÂNGE vb. I. 1. v. lega. 2. v. încinge. 3. v. presa. 4. v. înşuruba. 5. v. încleşta. 6. v. îmbrăţişa. 7. v. împături. 8. v. contracta. 9. v. chirci. 10. v. apropia. 11. v. intra. 12. v. întări. II. 1. v. acumula. 2. v. tezauriza. 3. v. economisi. 4. v. aduna. 5. v. convoca. 6. v. recolta. 7. v. colecta. 8. v. percepe. 9. v. ridica. 10. v. deretica. 11. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) reuni. (Şi-a ~ versurile în volum.) 12. a aduna, a colecţiona, a culege. (~ folclor pe teren.)
(Dicţionar de sinonime)
STRÂNGE vb. v. canoni, căzni, chinui, coagula, constrânge, depozita, face, forţa, închega, îngheţa, înmagazina, munci, obliga, prinde, schingiui, scurge, sili, solidifica, stoca, tortura, trudi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) strânge ≠ a (se) desface, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) răsfira
(Dicţionar de antonime)
A strânge ≠ a risipi
(Dicţionar de antonime)