MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s.f., adj. 1. S.f. Registru în care se înscriu, într-o instituţie, numele persoanelor a căror evidenţă este necesară; (în special) registru folosit în şcoli, în care se înscriu numele, datele personale şi situaţia şcolară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscrişi soldaţii în registrul unui regiment. 2. S.f. (Ieşit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica şcoala la care învăţa un elev (şi numărul sub care era înscris aici) şi pe care acesta o purta prinsă pe braţ sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s.f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MATRÍCOL//Ă ~e f. 1) Registru de evidenţă în care se înscrie numele persoanelor dintr-o instituţie. 2) Regitru care conţine numele, datele personale şi notele elevilor. 3) Ecuson cu numele şcolii (şi cu numărul de înscriere) prins de uniforma elevilor, pe braţ sau pe piept. [G.-D. matricolei] /<fr. matricule, lat. matricula, it. matricola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MATRÍCOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru în care se înscriu numele şi situaţia şcolară a elevilor, numele soldaţilor dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituţie etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscrişi soldaţii în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var. matricul, -ă adj., matriculă s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].
(Dicţionar de neologisme)
MATRÍCOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidenţă în care se înscriu numele şi situaţia şcolară a elevilor, numele soldaţilor dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituţie etc. ♢ număr de ordine sub care sunt înscrişi soldaţii în registrul unui regiment. ♢ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)
(Marele dicţionar de neologisme)
matrícol adj. m. (sil. -tri-), pl. matrícoli; f. sg. matrícolă, pl. matrícole
(Dicţionar ortografic al limbii române)
matrícolă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matrícolei; pl. matrícole
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MATRÍCOL//Ă ~e f. 1) Registru de evidenţă în care se înscrie numele persoanelor dintr-o instituţie. 2) Regitru care conţine numele, datele personale şi notele elevilor. 3) Ecuson cu numele şcolii (şi cu numărul de înscriere) prins de uniforma elevilor, pe braţ sau pe piept. [G.-D. matricolei] /<fr. matricule, lat. matricula, it. matricola
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MATRÍCOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidenţă în care se înscriu numele şi situaţia şcolară a elevilor, numele soldaţilor dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituţie etc. ♢ număr de ordine sub care sunt înscrişi soldaţii în registrul unui regiment. ♢ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)
(Marele dicţionar de neologisme)
matrícol adj. m. (sil. -tri-), pl. matrícoli; f. sg. matrícolă, pl. matrícole
(Dicţionar ortografic al limbii române)
matrícolă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matrícolei; pl. matrícole
(Dicţionar ortografic al limbii române)