metodologie

METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaştere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o ştiinţă. 3. Metodă de cunoaştere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaştere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METODOLOGÍE f. 1) Compartiment al filozofiei care se ocupă cu studiul metodelor de cercetare proprii unei ştiinţe. 2) Metodă de cunoaştere caracterizată printr-un grad maxim de generalizare. /<fr. méthodologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în ştiinţa modernă; ştiinţă şi teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o ştiinţă. 3. Metodă de cunoaştere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

METODOLOGÍE s. f. 1. parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor în ştiinţa modernă; ştiinţă şi teorie despre metodă. 2. ansamblul metodelor de cercetare într-o anumită ştiinţă. (< fr. méthodologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

metodologíe s. f., art. metodología, g.-d. metodologíi, art. metodologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
METODOLOGÍE s. metodă. (A aplica o nouă ~.)
(Dicţionar de sinonime)