oferta

OFÉRTĂ, oferte, s.f. 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acţiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului, aflate în circulaţie. – Din it. offerta, germ. Offerte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFERTÁ, ofertez, vb. I. Intranz. (Rar) A face o ofertă (1). – Din ofertă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OFÉRT//Ă ~e f. 1) Propunere făcută în legătură cu realizarea unei acţiuni. 2) jur. Act prin care se legalizează o astfel de propunere. 3) Totalitate de mărfuri aflate la un moment dat în circulaţie. /<it. offerta, germ. Offerte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OFÉRTĂ s.f. 1. Propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; (p. ext.) cerere scrisă prin care se face o asemenea propunere. 2. Totalitatea mărfurilor oferite pe piaţă într-un anumit moment. [< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta].
(Dicţionar de neologisme)

OFERTÁ vb. I. intr. A face o ofertă. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)

OFÉRTĂ s. f. 1. propunere în legătură cu vânzarea sau cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu prestarea unui serviciu etc.; document în care se face o astfel de propunere. 2. totalitatea mărfurilor oferite spre vânzare. (< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)
(Marele dicţionar de neologisme)

OFERTÁ vb. intr. a face o ofertă. (< ofertă)
(Marele dicţionar de neologisme)

ofértă s. f., g.-d. art. ofértei; pl. oférte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ofertá vb., ind. prez. 1 sg. ofertéz, 3 sg. şi pl. oferteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Ofertă ≠ cerere
(Dicţionar de antonime)