pălămidă dex - definiţie, sinonime, conjugare

pălămidă

[Sinonime]
PĂLĂMÍDĂ1, pălămide, s.f. 1. Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături (Cirsium arvense). 2. Plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase şi cu flori roşii (Carduus crispus). – Din bg. palamida.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂLĂMÍDĂ2, pălămide, s.f. Peşte marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici şi cu numeroşi dinţi pe fălci (Sarda sarda). ♢ Compus: pălămidă-de-baltă = peşte mic cu corpul acoperit cu plăci osoase şi cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamídha.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂLĂMÍD//Ă1 ~e f. Peşte marin răpitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu înotătoare spinoase şi cu mulţi dinţi. ♢ ~-de- baltă peşte dulcicol de talie mică, cu cap fusiform, de culoare verde-gălbuie, cu pete negre, având spini dorsali şi plăci osoase laterale. /<ngr. palamídha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂLĂMÍD//Ă2 ~e f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, ramificată, având frunze, de obicei, adânc crestate, spinoase împrejur, şi flori de culoare liliachie, care creşte prin semănături. /<bulg. palamida
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pălămídă (pălămíde), s.f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).
(Dicţionarul etimologic român)

pălămídă (-ízi), s.f. – 1. Crăpuşnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Peşte de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac ,II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” şi acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucişare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicaţie suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.
(Dicţionarul etimologic român)

pălămídă (pălămíde), s.f. – (Mold.) Despărţitură mică în interiorul unei lăzi. Origine necunoscută, probabil ngr.
(Dicţionarul etimologic român)

pălămídă-de-báltă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pălămídă (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pălămídei; pl. pălămíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pălămídă, pălămíde, s.f. (reg.) despărţitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi sau al unui dulap; chichiţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

PĂLĂMIDĂ, pălămide, s.f. (Iht.) Peşte marin, înrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent şi în Marea Neagră, având carnea gustoasă şi fără oase, foarte apreciat ca peşte de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializează ca (engl.) bonito.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
PĂLĂMIDĂ-DE-BÁLTĂ s. (IHT.; Pungitius platygaster) (rar) osar, (reg.) ghelci, moş, pietroşel, zborş, peştele-dracului, peşte-ţigănesc.
(Dicţionar de sinonime)

PĂLĂMIDĂ-GRÁSĂ s. v. susai.
(Dicţionar de sinonime)

PĂLĂMÍDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpuşnic, scaiete.
(Dicţionar de sinonime)

PĂLĂMÍDĂ s. v. ciulin, gălbinare, ghimpe, holeră, limba-oii, scai, scaiete, scai-galben, talpa-ursului.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal pala palam palami

Cuvinte se termină cu literele: da ida mida amida lamida