PÁRCĂ1 adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcţii negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoşti? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncţie) Ca şi cum, ca şi când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca şi cum ar fi, ca şi când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁRCĂ2, parce, s.f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinităţi ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staţioneze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁRCĂ1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranţă, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia că; (se) pare că. ~ l-am văzut ieri. 2) (atribuie unei propoziţii valoare interogativă afirmativă) Oare. ~ nu ţi-am spus despre aceasta? /a părea + că
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁRCĂ2 conj. (exprimă un raport modal) Ca şi cum; ca şi când. Strigă parcă era în foc. /a părea + că
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁR//CĂ3 ~ce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinităţi, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viaţa omului. /<lat. parca, fr. parque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PAR//CÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa într-un parc de staţionare sau într-un loc special rezervat în acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁRCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinităţi din infern (Clotho, Lachesis şi Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului. [< lat. parcae].
(Dicţionar de neologisme)
PARCÁ vb. I. tr. A aşeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer].
(Dicţionar de neologisme)
Párce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinităţi ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului. (< lat. Parcae)
(Marele dicţionar de neologisme)
PARCÁ cv. tr. a aşeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara. (< fr. parquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
párcă adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
párcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Párce s. pr. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. şi pl. parcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁRCĂ2, parce, s.f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinităţi ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁRCĂ1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranţă, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia că; (se) pare că. ~ l-am văzut ieri. 2) (atribuie unei propoziţii valoare interogativă afirmativă) Oare. ~ nu ţi-am spus despre aceasta? /a părea + că
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁRCĂ2 conj. (exprimă un raport modal) Ca şi cum; ca şi când. Strigă parcă era în foc. /a părea + că
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁR//CĂ3 ~ce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinităţi, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viaţa omului. /<lat. parca, fr. parque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PAR//CÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa într-un parc de staţionare sau într-un loc special rezervat în acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁRCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinităţi din infern (Clotho, Lachesis şi Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului. [< lat. parcae].
(Dicţionar de neologisme)
PARCÁ vb. I. tr. A aşeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer].
(Dicţionar de neologisme)
Párce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinităţi ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului. (< lat. Parcae)
(Marele dicţionar de neologisme)
PARCÁ cv. tr. a aşeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara. (< fr. parquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
párcă adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
párcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Párce s. pr. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. şi pl. parcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)