putreziciuni
[Sinonime]
PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s.f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacţie; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTREZICIÚN//E ~i f. 1) Substanţă organică putredă; putregai. 2) fig. Stare de degradare morală; putrefacţie. /a putrezi + suf. ~ciune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
calea putreziciunii expr. închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
putreziciúne s. f. (sil. -tre-, -ciu-), g.-d. art. putreziciúnii; pl. putreziciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUTREZICIÚNE s. (livr.) putriditate, (rar) putre-zime, (înv. şi reg.) putrejune, (înv.) putrezeală.
(Dicţionar de sinonime)
PUTREZICIÚNE s. v. corupţie, decadentă, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perver-sitate, perversiune, pervertire, pier-zanie, pierzare, putrefacţie, putrezire, stricăciune, viciu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTREZICIÚN//E ~i f. 1) Substanţă organică putredă; putregai. 2) fig. Stare de degradare morală; putrefacţie. /a putrezi + suf. ~ciune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
putreziciúne s. f. (sil. -tre-, -ciu-), g.-d. art. putreziciúnii; pl. putreziciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PUTREZICIÚNE s. (livr.) putriditate, (rar) putre-zime, (înv. şi reg.) putrejune, (înv.) putrezeală.
(Dicţionar de sinonime)
PUTREZICIÚNE s. v. corupţie, decadentă, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perver-sitate, perversiune, pervertire, pier-zanie, pierzare, putrefacţie, putrezire, stricăciune, viciu.
(Dicţionar de sinonime)