răpit dex - definiţie, sinonime, conjugare
RĂPÍ, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viaţa cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparţine altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o ţară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. şi pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂPÍT, -Ă, răpiţi, -te, adj. (Rar) Fermecat, încântat, vrăjit, captivat. – V. răpi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂP//Í~ésc tranz. 1) (fiinţe) A lua cu forţa, ducând cu sine şi ţinând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ♢ ~ viaţa (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri mate-riale) A-şi însuşi prin abuz de putere; a lua cu forţa, însuşindu-şi în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniştea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenţia şi seducând. Lectura l-a răpit complet.~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răpí (răpésc, răpít), vb. – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Lat. rapῑre (Puşcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), cf. it. rapire, fr. ravir. – Der. răpitor, adj. (care răpeşte, fermecător); răpitură, s.f. (pradă); rapt, s.n., din fr. rapt.
(Dicţionarul etimologic român)

răpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpésc, imperf. 3 sg. răpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răpeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răpí, răpésc, vb. IV (reg.) a săpa adânc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
RĂPÍ vb. 1. a lua. (Gangsterii au ~t-o din parc.) 2. a fura. (Îşi ~ logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (înv.) a răpşti. (Le ~ întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Duşmanul le-a ~ o parte din ţară.) 5. v. în-cânta.
(Dicţionar de sinonime)

RĂPÍT adj. 1. v. jefuit. 2. v. încântat.
(Dicţionar de sinonime)

RÂPÍT adj. v. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ra rap rapi

Cuvinte se termină cu literele: it pit apit