RAZÁNT, -Ă, razanţi, -te, adj. Care trece cu repeziciune la mică distanţă de o suprafaţă, aproape atingând-o. – Din fr. rasant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RAZÁNŢĂ, razanţe, s.f. Proprietate a traiectoriei descrise de un proiectil aruncat de o gură de foc de a avea curbură mică. ♦ Distanţa până la care o traiectorie se păstrează paralel şi la mică înălţime faţă de pământ. – Din fr. rasance, germ. Rasanz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RAZÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care trece, cu viteză, pe lângă suprafeţe sau obiecte, atingându-le tangenţial. Zboară ~ cu pământul. /<fr. rasant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RAZÁNT, -Ă adj. Care rade, care trece cu repeziciune pe lângă ceva, atingându-l. ♦ (s.f.) Lovitură de tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei. [< fr. rasant].
(Dicţionar de neologisme)
RAZÁNŢĂ s.f. Calitatea a ceea ce este razant; (spec.) calitate a traiectoriei unui mobil de a avea curbura mică. ♦ Porţiune de traiectorie (aproape) paralelă cu orizontala. [Cf. fr. rasance, germ. Rasanz].
(Dicţionar de neologisme)
RAZÁNT, -Ă adj. care trece cu repeziciune pe lângă ceva, aproape atingându-l. ♢ (s. f.) lovitură la tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei. (< fr. rasant)
(Marele dicţionar de neologisme)
RAZÁNŢĂ s. f. proprietate a traiectoriei unui mobil de a avea curbura mică. (< fr. rasance, germ. Rasanz)
(Marele dicţionar de neologisme)
RAZÁNTĂ s.f. v. razant [în DN].
(Alte dicţionare)
razánt adj. m., pl. razánţi; f. sg. razántă, pl. razánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
razánţă s. f., g.-d. art. razánţei; pl. razánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RAZÁNT adv. ras, tangenţial. (Zboară ~ cu pământul.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RAZÁNŢĂ, razanţe, s.f. Proprietate a traiectoriei descrise de un proiectil aruncat de o gură de foc de a avea curbură mică. ♦ Distanţa până la care o traiectorie se păstrează paralel şi la mică înălţime faţă de pământ. – Din fr. rasance, germ. Rasanz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RAZÁNT, -Ă adj. Care rade, care trece cu repeziciune pe lângă ceva, atingându-l. ♦ (s.f.) Lovitură de tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei. [< fr. rasant].
(Dicţionar de neologisme)
RAZÁNŢĂ s.f. Calitatea a ceea ce este razant; (spec.) calitate a traiectoriei unui mobil de a avea curbura mică. ♦ Porţiune de traiectorie (aproape) paralelă cu orizontala. [Cf. fr. rasance, germ. Rasanz].
(Dicţionar de neologisme)
RAZÁNT, -Ă adj. care trece cu repeziciune pe lângă ceva, aproape atingându-l. ♢ (s. f.) lovitură la tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei. (< fr. rasant)
(Marele dicţionar de neologisme)
RAZÁNŢĂ s. f. proprietate a traiectoriei unui mobil de a avea curbura mică. (< fr. rasance, germ. Rasanz)
(Marele dicţionar de neologisme)
RAZÁNTĂ s.f. v. razant [în DN].
(Alte dicţionare)
razánt adj. m., pl. razánţi; f. sg. razántă, pl. razánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
razánţă s. f., g.-d. art. razánţei; pl. razánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RAZÁNT adv. ras, tangenţial. (Zboară ~ cu pământul.)
(Dicţionar de sinonime)