spume
[Sinonime]
SPÚMĂ, spume, s.f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formează la suprafaţa unui lichid agitat; sistem dispers format într-un lichid în care sunt răspândite bule de gaz separate între ele de lichidul respectiv. ♦ Fig. Ceea ce este (sau se crede că este) mai bun, mai ales, mai de preţ (din ceva). 2. Strat care se ridică deasupra unor alimente (lichide) în timpul fierberii sau al fermentaţiei (şi care trebuie îndepărtat). 3. Clăbuci de săpun, de sudoare, de salivă. ♢ Expr. A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spumă-de-mare = piatră ponce. – Lat. spuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPÚM//Ă ~e f. 1) Înveliş (albicios) de băşicuţe de aer, care apare la suprafaţa unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermentează. ~a mării. ~ de bere. ♢ Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clăbuci de săpun, de sudoare sau de salivă. ♢ Cal în ~e cal înspumat. A face ~ (sau ~e) la gură a) a scoate salivă abundentă (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu întărâtare; c) a fi foarte furios. 3) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; drojdie; pleavă. [G.-D. spumei] /<lat. spuma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
spúmă (-me), s.f. – 1. Strat albicios de pe suprafaţa unui lichid agitat. – 2. Clăbuci. – 3. Zgură, partea cea mai fără de valoare dintr-un amestec. – 4. Spumă-de-mare = piatră ponce. – Mr., megl. spumă. Lat. spūma (Cihac, I, 261; Puşcariu 1633, REW 8189), cf. it. spuma, sp., port. espuma, alb. skumbë. Sensul 4 nu vine din fr., deşi apare la Budai-Deleanu. – Der. spuma (var. aspuma), vb. (a face spumă; a face spume, a spumega; a scoate spuma), poate din lat. spūmāre (Puşcariu 1632; REW 8190); spumar, s.n. (Trans., clăbuc); spumătoare, s.f. (lingură de spumă); spumiţă, s.f. (Trans., boboc); spumos, adj. (cu spumă); spumega, vb. (a face spume, a face clăbuci; a scoate spuma), probabil de la spuma cu un suf. expresiv, cf. it. spumeggiare, sp. espumear (contaminarea cu fumega, sugerată de Puşcariu 1634, Tiktin şi Candrea, pare incertă); spumegător, adj. (spumos), al cărui sens de „pirat”, la Ion Ghica, este traducerea fr. écumeur des mers; spumegos, adj. (spumos); înspumat, adj. (spumos), se zice mai ales despre cai.
(Dicţionarul etimologic român)
spúmă-de-máre s. f., art. spúma-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spúmă s. f., g.-d. art. spúmei; pl. spúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
SPÚMĂ s.f. În gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, până capătă aspect de spumă, pe bază de creme de lapte şi ou sau piure de fructe, cu adaos de frişcă, de albuş bătut spumă sau mering-spumă; se serveşte ca desert.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
SPUMĂ-DE-MÁRE s. v. magnezit.
(Dicţionar de sinonime)
SPUMA-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
(Dicţionar de sinonime)
SPÚMĂ s. 1. clăbuc, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~ când se spală.) 2. (mai ales la pl.) clăbuc, (reg.) sclăbuc. (Face ~ la gură când vorbeşte.) 3. (GEOL.) spumă-de-mare = piatră ponce, (înv.) piatră spumoasă.
(Dicţionar de sinonime)
SPÚMĂ s. v. burete, caimac, elită, floare, lamură, smântână.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPÚM//Ă ~e f. 1) Înveliş (albicios) de băşicuţe de aer, care apare la suprafaţa unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermentează. ~a mării. ~ de bere. ♢ Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clăbuci de săpun, de sudoare sau de salivă. ♢ Cal în ~e cal înspumat. A face ~ (sau ~e) la gură a) a scoate salivă abundentă (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu întărâtare; c) a fi foarte furios. 3) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; drojdie; pleavă. [G.-D. spumei] /<lat. spuma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
spúmă-de-máre s. f., art. spúma-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spúmă s. f., g.-d. art. spúmei; pl. spúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
SPÚMĂ s.f. În gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, până capătă aspect de spumă, pe bază de creme de lapte şi ou sau piure de fructe, cu adaos de frişcă, de albuş bătut spumă sau mering-spumă; se serveşte ca desert.
(Dicţionar gastronomic explicativ)
Sinonime:
SPUMĂ-DE-MÁRE s. v. magnezit.
(Dicţionar de sinonime)
SPUMA-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
(Dicţionar de sinonime)
SPÚMĂ s. 1. clăbuc, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~ când se spală.) 2. (mai ales la pl.) clăbuc, (reg.) sclăbuc. (Face ~ la gură când vorbeşte.) 3. (GEOL.) spumă-de-mare = piatră ponce, (înv.) piatră spumoasă.
(Dicţionar de sinonime)
SPÚMĂ s. v. burete, caimac, elită, floare, lamură, smântână.
(Dicţionar de sinonime)