torace

TORÁCE, torace, s.n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât şi abdomen, care conţine principalele organe ale sistemelor circulator şi respirator; coşul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORÁCE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator; coşul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se ţin picioarele şi aripile. /<fr. thorax
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

toráce s.m. – Coşul pieptului. It. torace. – Der. toracic, adj., din fr. thoracique.
(Dicţionarul etimologic român)

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste şi stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].
(Dicţionar de neologisme)

TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste şi stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)
(Marele dicţionar de neologisme)

toráce s. n., pl. toráce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TORÁCE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coşul pieptului, cutie toracică. 2. piept.
(Dicţionar de sinonime)