tăiatul
[Sinonime]
TĂIÁT1 s.n. Faptul de a (se) tăia. – V. tăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂIÁT2, -Ă, tăiaţi, -te, adj. I. 1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărţi necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre ţesături) Destrămat în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respiraţie) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărţi de joc) Despărţit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tă-iat] – V. tăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
tăiát s. n. (sil. tă-iat)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiát adj. m. (sil. tă-iat), pl. tăiáţi; f. sg. tăiátă, pl. tăiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂIÁT adj. 1. v. despicat. 2. v. retezat. 3. v. sculptat. 4. v. operat. 5. v. tuns. 6. v. anulat. 7. brânzit, (reg.) sărbezit, (Mold.) corăslit. (Lapte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁT s. 1. v. împărţire. 2. v. despicare. 3. v. sculp-tare. 4. v. retezare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TĂIÁT2, -Ă, tăiaţi, -te, adj. I. 1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărţi necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre ţesături) Destrămat în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respiraţie) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărţi de joc) Despărţit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tă-iat] – V. tăia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
tăiát s. n. (sil. tă-iat)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tăiát adj. m. (sil. tă-iat), pl. tăiáţi; f. sg. tăiátă, pl. tăiáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TĂIÁT adj. 1. v. despicat. 2. v. retezat. 3. v. sculptat. 4. v. operat. 5. v. tuns. 6. v. anulat. 7. brânzit, (reg.) sărbezit, (Mold.) corăslit. (Lapte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
TĂIÁT s. 1. v. împărţire. 2. v. despicare. 3. v. sculp-tare. 4. v. retezare.
(Dicţionar de sinonime)