urechelniţă

URECHÉLNIŢĂ, urechelniţe, s.f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de cleşte mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de cleşti îndreptaţi îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuţit şi aşezate în formă de rozetă, cu flori roşii sau roz aşezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

URECHÉLNIŢ//Ă¹ ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi şi membrele an-terioare în formă de cleşte. 2) Insectă noc-turnă, de talie mică, brună, cu corpul subţire, având abdomenul terminat cu o parte cor-noasă de forma unui cleşte. /ureche + suf. ~elniţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

URECHÉLNIŢ//Ă² ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice şi flori roz sau roşii, cultivată în scopuri decorative. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. ~elniţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

urechélniţă s. f., g.-d. art. urechélniţei; pl. urechélniţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
URECHÉLNIŢĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula auricularia) (reg.) urechiţă, urechiuşă. 2. (BOT.; Semper-vivum tectorum) (reg.) prescurariţă, prescurărele (pl.), prescurăriţă, prescurea, urechiuşă, verzişoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, ţâţa-mie-lului, varză-de-stâncă.
(Dicţionar de sinonime)

URECHÉLNIŢĂ s. v. cârcăiac, portulacă, rujă, scolopendră, urechea-iepurelui.
(Dicţionar de sinonime)