vrednicie
[Sinonime]
VREDNICÍE, vrednicii, s.f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acţiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (Înv. şi arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VREDNICÍ//E ~i f. 1) Caracter vrednic; pricepere şi îndemânare la lucru. 2) Stare de om vrednic. 3) înv. Treaptă într-o ierahie; rang. [G.-D. vredniciei] /vrednic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
vrednicíe s. f., art. vrednicía, g.-d. art. vrednicíei; pl. vrednicíi, art. vrednicíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VREDNICÍE s. 1. v. hărnicie. 2. v. capacitate.
(Dicţionar de sinonime)
VREDNICÍE s. v. demnitate, merit, poziţie, rang, treaptă, valoare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Vrednicie ≠ nevrednicie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VREDNICÍ//E ~i f. 1) Caracter vrednic; pricepere şi îndemânare la lucru. 2) Stare de om vrednic. 3) înv. Treaptă într-o ierahie; rang. [G.-D. vredniciei] /vrednic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VREDNICÍE s. 1. v. hărnicie. 2. v. capacitate.
(Dicţionar de sinonime)
VREDNICÍE s. v. demnitate, merit, poziţie, rang, treaptă, valoare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Vrednicie ≠ nevrednicie
(Dicţionar de antonime)