încrucişa

ÎNCRUCIŞÁ, încrucişez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aşeza cruciş; a cruci. ♢ Expr. A încrucişa braţele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucişa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcţii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franţuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicaţie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obţine urmaşi cu însuşiri superioare. – În + cruciş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCRUCIŞ//Á ~éz tranz. 1) A pune cruciş; a aşeza în formă de cruce. ♢ ~ săbiile a începe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face să procreeze, obţinând un hibrid cu calităţi superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. -în-cru-] /în + cruciş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCRUCIŞ//Á mă ~éz intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din direcţii diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se întretăia; a se intersecta. 2) (despre fiinţe sau obiecte în mişcare) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se întâlni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influenţa reciproc în urma unui contact, dând naştere unui idiom amestecat. /în + cruciş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încrucişá vb., ind. prez. 1 sg. încrucişéz, 3 sg. şi pl. încrucişeáză, 1 pl. încrucişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. încrucişéze; ger. încrucişând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PASĂRE-CU-CIOC-ÎNCRUCIŞÁT s. v. forfecuţă.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRUCIŞÁ vb. 1. v. întretăia. 2. (înv.) a cruci. (Îşi ~ picioarele.) 3. v. împerechea. 4. (BIOL.) (rar) a metisa, (reg.) a mistriţa. (A ~ diverse rase de animale.) 5. v. corci.
(Dicţionar de sinonime)