ÎNŞTIINŢÁ, înştiinţez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoştinţă; a da de ştire, a anunţa; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoştinţă, a prinde de veste, a afla. – În + ştiinţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNŞTIINŢ//Á ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoştinţă de cauză; a pune la curent a anunţa; a informa. /în + ştiinţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înştiinţá vb. (sil. -şti-in-), ind. prez. 1 sg. înştiinţéz, 3 sg. şi pl. înştiinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INŞTIINŢÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunţa, a încunoştinţa, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNŞTIINŢ//Á ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoştinţă de cauză; a pune la curent a anunţa; a informa. /în + ştiinţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INŞTIINŢÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunţa, a încunoştinţa, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.
(Dicţionar de sinonime)