şopti

ŞOPTÍ, şoptesc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în şoaptă. ♢ Loc. adv. Pe şoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alţii); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. şeptja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A Şopt//Í ~ésc 1. intranz. A vorbi în şoaptă. ♢ ~ în barbă a murmura ceva în şoaptă, ca pentru sine. 2. tranz. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alţii); a sufla. ~ la examene. /<sl. šuptati, bulg. šeptja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŞOPT//Í se ~ésc intranz. A vorbi încet unul cu altul (punând la cale ceva). /<sl. šuptati, bulg. šeptja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

şoptí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şoptésc, imperf. 3 sg. şopteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şopteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞOPTÍ vb. 1. a şuşoti, (pop.) a şopăcăi, a şopăi, a şuşui, (reg.) a şoşoni, (prin Olt. şi Munt.) a pupui, (prin Olt.) a şoporoi, (Transilv. şi Mold.) a şopoti. (Nu ştiu ce au ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înţeles.) 3. a-i sufla, (fig.) a-i strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. v. afirma. 5. v. clipoci. 6. v. foşni.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A şopti ≠ a răcni, a striga, a ţipa
(Dicţionar de antonime)