cartelele

CARTÉLĂ, cartele, s.f. 1. Carneţel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detaşabile, imprimate şi numerotate, pe baza cărora se pot obţine produse raţionalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei ţesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informaţie imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor şi reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforaţii. – Din it. cartella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARTÉL//Ă ~e f. 1) Carnet cu bonuri detaşabile în baza cărora se eliberează produse raţionalizate. ~ de aliment. 2) Suport informaţional de carton, de hârtie sau de material plastic. ~ magnetică. 3): ~ perforată fişă folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculator. [G.-D. cartelei] /<it. cartella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARTÉLĂ s.f. 1. Carneţel, hârtie care conţine bonuri de masă pentru cantină, bonuri cu care se obţin produse raţionalizate etc. 2. Fişă-tip folosită la păstrarea şi la prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic. 3. Bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă. [< it. cartella].
(Dicţionar de neologisme)

CARTÉLĂ s. f. 1. carneţel, fişă (de carton) cu bonuri detaşabile de masă pentru cantină, pentru produse raţionalizate etc. 2. fişă-tip folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic. 3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă. (< it. cartella)
(Marele dicţionar de neologisme)

cartélă (carneţel cu bonuri, bandă perforată, fişă de calculator) s. f., g.-d. art. cartélei; pl. cartéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)