CONDIŢIONÁ, condiţionez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a-l supune uneia sau mai multor condiţii. ♦ A admite un lucru cu anumite condiţii, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligaţii. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. conditionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDIŢIONÁT, -Ă, condiţionaţi, -te, adj. (În sintagmele) Aer condiţionat = aer menţinut prin instalaţii speciale în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. (Psih.) Reflex condiţionat = reacţie bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa cerebrală între două focare de excitaţie care coincid în timp. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. conditionné.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CONDIŢION//Á ~éz tranz. 1) (fapte, fenomene etc.) A determina printr-o condiţie. 2) (acţiuni, stări de lucruri) A accepta cu anumite condiţii. 3) (valabilitatea unor acte) A supune unei condiţii. [Sil. -ţi-o-] /<fr. conditionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDIŢIONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CONDIŢIONA. 2): Aer ~ aer trecut printr-un sistem special de ventilaţie în scopul păstrării proprietăţilor lui optime. 3) psih.: Reflex ~ reflex dobândit în cursul vieţii prin coincidenţa repetată a excitanţilor. [Sil. -ţi-o-] /v. a condiţiona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDIŢIONÁ, condiţionez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiţia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a-l supune uneia sau mai multor condiţii. ♢ A admite un lucru cu anumite condiţii, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligaţii. [Pr.: -ţi-o-]. – Fr. conditionner.
(Dicţionarul limbii române moderne)
CONDIŢIONÁT, -Ă condiţionaţi, -te, adj. (În expr.) Aer condiţionat = aer menţinut prin instalaţii speciale în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. (Psih.) Reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa cerebrală între două focare de excitaţie care coincid în timp; constituie mecanismul fiziologic universal care stă la baza activităţii nervoase superioare la om şi la animale şi asigură adaptarea precisă a organismului la mediul înconjurător. [Pr.: -ţi-o-]. – Fr. conditionné.
(Dicţionarul limbii române moderne)
CONDIŢIONÁ vb. I. tr. 1. A constitui condiţia de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiţii. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiţii. [Pron. -ţi-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare].
(Dicţionar de neologisme)
CONDIŢIONÁT, -Ă adj. Care îndeplineşte anumite condiţii; care este făcut în anumite condiţii (date). ♢ Aer condiţionat = aer din interiorul unei încăperi, menţinut în anumite condiţii de puritate, de temperatură etc.; reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp. [< condiţiona].
(Dicţionar de neologisme)
CONDIŢIONÁ cb. tr. 1. a constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiţii. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiţii. (< fr. conditionner)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONDIŢIONAT, -Ă adj. care îndeplineşte anumite condiţii; făcut în anumite condiţii (date). o aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menţinut în anumite condiţii de puritate, temperatură etc.; reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp. (< fr. conditionné)
(Marele dicţionar de neologisme)
condiţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. condiţionéz, 3 sg. şi pl. condiţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
condiţionát adj. m., pl. condiţionáţi; f. sg. condiţionátă, pl. condiţionáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDIŢIONÁ vb. a determina. (Factori care ~ producerea fenomenului.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Condiţionat ≠ necondiţionat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDIŢIONÁT, -Ă, condiţionaţi, -te, adj. (În sintagmele) Aer condiţionat = aer menţinut prin instalaţii speciale în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. (Psih.) Reflex condiţionat = reacţie bazată pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa cerebrală între două focare de excitaţie care coincid în timp. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. conditionné.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDIŢIONÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CONDIŢIONA. 2): Aer ~ aer trecut printr-un sistem special de ventilaţie în scopul păstrării proprietăţilor lui optime. 3) psih.: Reflex ~ reflex dobândit în cursul vieţii prin coincidenţa repetată a excitanţilor. [Sil. -ţi-o-] /v. a condiţiona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDIŢIONÁ, condiţionez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiţia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a-l supune uneia sau mai multor condiţii. ♢ A admite un lucru cu anumite condiţii, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligaţii. [Pr.: -ţi-o-]. – Fr. conditionner.
(Dicţionarul limbii române moderne)
CONDIŢIONÁT, -Ă condiţionaţi, -te, adj. (În expr.) Aer condiţionat = aer menţinut prin instalaţii speciale în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. (Psih.) Reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa cerebrală între două focare de excitaţie care coincid în timp; constituie mecanismul fiziologic universal care stă la baza activităţii nervoase superioare la om şi la animale şi asigură adaptarea precisă a organismului la mediul înconjurător. [Pr.: -ţi-o-]. – Fr. conditionné.
(Dicţionarul limbii române moderne)
CONDIŢIONÁ vb. I. tr. 1. A constitui condiţia de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiţii. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiţii. [Pron. -ţi-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare].
(Dicţionar de neologisme)
CONDIŢIONÁT, -Ă adj. Care îndeplineşte anumite condiţii; care este făcut în anumite condiţii (date). ♢ Aer condiţionat = aer din interiorul unei încăperi, menţinut în anumite condiţii de puritate, de temperatură etc.; reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp. [< condiţiona].
(Dicţionar de neologisme)
CONDIŢIONÁ cb. tr. 1. a constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiţii. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiţii. (< fr. conditionner)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONDIŢIONAT, -Ă adj. care îndeplineşte anumite condiţii; făcut în anumite condiţii (date). o aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menţinut în anumite condiţii de puritate, temperatură etc.; reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp. (< fr. conditionné)
(Marele dicţionar de neologisme)
condiţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. condiţionéz, 3 sg. şi pl. condiţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
condiţionát adj. m., pl. condiţionáţi; f. sg. condiţionátă, pl. condiţionáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDIŢIONÁ vb. a determina. (Factori care ~ producerea fenomenului.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Condiţionat ≠ necondiţionat
(Dicţionar de antonime)