CONDÚCT, conducte, s.n. Formaţie anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÚCTĂ, conducte, s.f. Ţeavă, ansamblu de ţevi din metal, beton, lemn etc. sau instalaţie destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ♢ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal şi cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalaţiile electrice. – Din lat. conductus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÚCT ~e n. Formaţie anatomică asemănătoare cu un tub. ~ auditiv extern. /<germ. Kondukt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDÚCT//Ă ~e f. 1) Ţeavă sau ansamblu de ţevi prin care se transportă fluide sau materiale pulverulente. ~ de petrol. ~ de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circulă un curent electric. ~ de înaltă tensiune. /<lat. conductus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDÚCT s.n. v. conductă.
(Dicţionar de neologisme)
CONDÚCTĂ s.f. 1. Ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formaţie anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].
(Dicţionar de neologisme)
CONDÚCT s. n. formaţie anatomică în formă de canal sau de fir. (< germ. Kondukt, lat. conductus)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONDÚCTĂ s. f. 1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. (< germ. Konduct)
(Marele dicţionar de neologisme)
condúct (anat.) s. n., pl. condúcte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
condúctă (tehn.) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDÚCT s. (ANAT.) canal, duct, tub. (~ auditiv extern.)
(Dicţionar de sinonime)
CONDÚCTĂ s. 1. v. canal. 2. (TEHN.) venă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÚCTĂ, conducte, s.f. Ţeavă, ansamblu de ţevi din metal, beton, lemn etc. sau instalaţie destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ♢ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal şi cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalaţiile electrice. – Din lat. conductus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDÚCT//Ă ~e f. 1) Ţeavă sau ansamblu de ţevi prin care se transportă fluide sau materiale pulverulente. ~ de petrol. ~ de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circulă un curent electric. ~ de înaltă tensiune. /<lat. conductus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDÚCT s.n. v. conductă.
(Dicţionar de neologisme)
CONDÚCTĂ s.f. 1. Ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formaţie anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. [Var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].
(Dicţionar de neologisme)
CONDÚCT s. n. formaţie anatomică în formă de canal sau de fir. (< germ. Kondukt, lat. conductus)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONDÚCTĂ s. f. 1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. (< germ. Konduct)
(Marele dicţionar de neologisme)
condúct (anat.) s. n., pl. condúcte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
condúctă (tehn.) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDÚCT s. (ANAT.) canal, duct, tub. (~ auditiv extern.)
(Dicţionar de sinonime)
CONDÚCTĂ s. 1. v. canal. 2. (TEHN.) venă.
(Dicţionar de sinonime)